1. [DEX '09] COABITARE, coabitări, s. f. (Jur.) Faptul de a coabita: conviețuire. [Pr.: co-a-] – V. coabita.
2. [MDA2] coabitare sf [At: DA ms / P: co-a~ / V: coha~ / Pl: ~tări / E: coabita] 1 (Jur) Conviețuire. 2 Coexistare a unor idei, ideologii etc.
3. [DEX '98] COABITARE, coabitări, s. f. (Jur.) Faptul de a coabita. [Pr.: co-a-] – V. coabita.
4. [DLRLC] COABITARE, coabitări, s. f. (Jur.) Faptul de a coabita; conviețuire. – Pronunțat: co-a-.
5. [DLRM] COABITARE, coabitări, s. f. (Jur.) Faptul de a coabita; conviețuire. [Pr.: co-a-]
6. [DN] COABITARE s.f. Faptul de a coabita; conviețuire; coabitație. [< coabita].
7. [DEX '09] COABITA, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.
8. [MDA2] coabita vi [At: HAMANGIU, C. C. 76 / P: co-a~ / V: (înv) coha~ / Pzi: ~tez / E: fr cohabiter, lat cohabitare] 1 (Jur; d. oameni) A locui împreună în aceeși casă Si: a conviețui. 2 (D. idei, ideologii etc.) A coexista în ciuda unor deosebiri.
9. [MDA2] cohabita vi vz coabita
10. [MDA2] cohabitare sf vz coabitare
11. [CADE] * COABITA (-tez) vb. intr. A locui împreună [fr. cohabiter].
12. [DLRLC] COABITA, coabitez și (rar) coabit, vb. I. Intranz. (Jur.; mai ales despre bărbat și femeie, căsătoriți sau necăsătoriți) A locui împreună (în aceeași casă), a trăi (în mod obișnuit) sub același acoperiș; a conviețui. – Pronunțat: co-a-.
13. [DLRM] COABITA, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă.), a conviețui. [Pr.: co-a-] – Fr. cohabiter (lat. lit. cohabitare).
14. [DN] COABITA vb. I. intr. (Despre un bărbat și o femeie) A locui împreună, în aceeași casă; a conviețui. [Pron. co-a-, p. i. -tez, coabit. / cf. lat. cohabitare, fr. cohabiter].
15. [MDN '00] COABITA vt. intr. 1. a conviețui. 2. (despre specii diferite) a popula același habitat. (< fr. cohabiter, lat. cohabitare)
16. [Scriban] *coabitațiúne f. (lat. cohabitátio, -ónis). Acțiunea de a coabita. – Și cohab- și -áție și -áre.
17. [Scriban] *coabitéz (oa 2 silabe), v. intr. (lat. cohábito, -áre). Locuĭesc împreună, maĭ ales vorbind de soț și soție.
18. [DOOM 3] coabitare (desp. co-a-) s. f., g.-d. art. coabitării; pl. coabitări
19. [DOOM 2] coabitare (co-a-) s. f., g.-d. art. coabitării; pl. coabitări
20. [DOOM 3] coabita (a ~) (desp. co-a-) vb., ind. prez. 1 sg. coabitez, 3 coabitează; conj. prez. 1 sg. să coabitez, 3 să coabiteze
21. [DOOM 2] coabita (a ~) (co-a-) vb., ind. prez. 3 coabitează
22. [MDO] coabita (o-a)
23. [IVO-III] coabitez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL