1. [DEX '09] CLORURARE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.
2. [MDA2] clorurare sf [At: LTR / Pl: ~rări / E: clorură] 1 Combinare cu clorul Si: clorurație (1). 2 Transfomare a unei substanțe în clorură Si: clorurație (2). 3 Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atimi de clor în molecula unui compus organic. 4 (Tex) Tratare a lânii cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți Si: clorurație (3).
3. [DN] CLORURARE s.f. Acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurație. [< clorura].
4. [DEX '09] CLORURA, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.
5. [MDA2] clorura vt [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: fr chlorurer] 1 A combina cu clorul. 2 A transforma o substanță în clorură. 3 (Fex) A trata lâna cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți.
6. [DN] CLORURA vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lîna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer].
7. [MDN '00] CLORURA vb. tr. a combina cu clor anumiți compuși organici. (< fr. chlorurer)
8. [DOOM 3] clorurare s. f., g.-d. art. clorurării
9. [DOOM 2] clorurare s. f., g.-d. art. clorurării
10. [DOOM 3] clorura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clorurez, 3 clorurează; conj. prez. 1 sg. să clorurez, 3 să clorureze
11. [DOOM 2] clorura (a ~) vb., ind. prez. 3 clorurează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL