1. [DEX '09] CLOPOTAR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar.
2. [MDA2] clopotar sm [At: (a. 1707) IORGA, B.R. 70 / Pl: ~i / E: clopot + -ar] 1 (Înv) Fabricant de clopote (1). 2 (Rar) Vânzător de clopote. 3 Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 4 (Îvp) Animal din fruntea tunnei, hergheliei etc. cu talangă la gât. 5 (Fig) Flecar. 6 (Îvr; fig) Persoană care încearcă să obțină ceva prin lingușire.
3. [CADE] CLOPOTAR sm. 1 ⚚ Cel ce toarnă și vinde clopote ¶ 2 ⛪ Cel ce trage clopotele la o biserică ¶ 3 🐑 Berbecul care merge înaintea turmei și de gîtul căruia e atîrnat un clopot.
4. [DLRLC] CLOPOTAR, clopotari, s. m. Persoană care trage clopotele la o biserică. Ciubuc clopotarul de la mănăstirea Neamțului... făcuse un clopot mare la acea mănăstire, cu cheltuiala lui, și avea dragoste să-l tragă singur la sărbători mari; pentru aceea îi și zicea Clopotarul. CREANGĂ, P. 106. Plătește la clopotari, Să tragă clopote mari. SEVASTOS, C. 70.
5. [DLRM] CLOPOTAR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Din clopot + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] clopotar m. 1. turnător de clopote; 2. cel ce toacă și trage clopotele; 3. berbecele dinaintea turmei cu clopotul de gât.
7. [Scriban] clopotár m. Cel care trage clopotele. Cel care fabrică saŭ vinde clopote. Cel care face curte (lingușește). Animalu care merge cu clopotu orĭ cu talanga înaintea turmeĭ.
8. [DOOM 3] clopotar s. m., pl. clopotari
9. [DOOM 2] clopotar s. m., pl. clopotari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL