1. [MDA2] clonțat, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. P. 38 / Pl: ~ați, ~e / E: clonț + -at] (Pop) 1 Cu dinți mari (și rari). 2 (Fig) Certăreț.
2. [CADE] CLONȚAT I. adj. Cu clonț. II. CLONȚATĂ (pl. -te) sf. Babă bătrînă cloanță: ce se mai vîră și clonțata aceasta printre niște oaspeți așa de aleși? (SB.).
3. [DLRLC] CLONȚAT, -Ă, clonțați, -te, adj. (Despre oameni, rar) Cu dinți mari și rari; cu gura ascuțită (ca un clonț). ◊ (Substantivat) El zărea, mări, vedea O clonțată ce rîdea, O clonțată-nveninată, Cu pielea pe trup uscată. ALECSANDRI, P. P. 38.
4. [DLRM] CLONȚAT, -Ă, clonțați, -te, adj. (Despre oameni) Cu dinții mari și rari; cu gura ascuțită (ca un clonț). ♦ (Substantivat, f.) Cloanță (1). – Din clonț + suf. -at.
5. [Scriban] clonțát, -ă adj. Cu clonț. Fig. Obraznic la vorbă. S. f. Babă rea căreĭa nu ĭ-a maĭ rămas de cît un dinte. – Și clonțos, -oasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL