1. [CADE] CLONCĂNIT'URĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a cloncăni ¶ 2 Strigătul cloștelor cînd vor să clocească.
2. [CADE] CRONCĂ(N)ITURĂ, CLONCĂ(N)ITURĂ (pl. -turi) sf. = CRONCĂ(N)'IT: se auzeau cîteodată croncăniturile aspre ale cioarelor (SAD.).
3. [DER] CLONCĂNITURĂ, cloncănituri, s. f. Cloncăneală. (cloncăni + suf. -tură)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL