1. [DEX '09] CLONCAN, cloncani, s. m. 1. (Înv. și reg.) Nume dat mai multor păsări (corbi, ulii, vulturi) care scot strigăte specifice asemănătoare. 2. Epitet depreciativ dat în trecut unor oameni de vază, unor funcționari superiori, unor fruntași politici. – Clonc + suf. -an.
2. [MDA2] cloncan sm [At: GORJAN, H. II, 5/30 / V: (rar) clocan / Pl: ~i / E: clonc1 + -an] 1 (Înv) Corb1 (1). 2 Vultur (1). 3 (Mun) Erete (1). 4-5 (Înv; dep) Epitet dat unor oameni politici și funcționari superiori.
3. [CADE] CLONCAN 👉 CRONCAN.
4. [DLRLC] CLONCAN, cloncani, s. m. 1. Corb. Jder a rîs înălțînd fruntea: – Dar dacă ți-aș trimite o săgeată, măi cloncane? SADOVEANU, F. J. 471. 2. Fig. Epitet depreciativ dat în trecut unui funcționar superior, unui demnitar înalt. Cristea... mijlocise printre cloncanii partidului liberal să-i puie acolo, la comună, omul dumisale. SADOVEANU, M. C. 198.
5. [DLRM] CLONCAN, cloncani, s. m. 1. Corb. 2. Fig. Epitet depreciativ dat în trecut oamenilor cu vază, funcționarilor superiori sau fruntașilor politici. – Din clonc1 + suf. -an.
6. [Șăineanu, ed. VI] cloncan m. V. croncan.
7. [Scriban] cloncán n. (d. clonc 2). Croncan, corb.
8. [MDA2] clocan sm vz cloncan
9. [CADE] CRONCAN, CLONCAN sm. 1 🐦 Corb: croncanii și vulturii ... se încolțesc și se ’ncaibără la mortăcină (JIP.) ¶ 2 Vultur [cronc!].
10. [DOOM 3] cloncan (înv., reg.) s. m., pl. cloncani
11. [DOOM 2] cloncan (înv., reg.) s. m., pl. cloncani
12. [Argou] cloncan, cloncani s. m. polițist.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL