1. [DEX '09] CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Unealtă pescărească din lemn pentru lovit apa, cu ajutorul căreia se produc zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clonca interj.] – Onomatopee.
2. [MDA2] clonc2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: nct] (Buc) Umflătură.
3. [MDA2] clonc1 [At: PANN, P.V. I, 4/9 / V: cloc i, (1) clonca i / E: fo] 1 i (Dore) Cuvânt care imită strigătul unor păsări, mai ales al cloștii. 2 sn Instrument auxiliar de pescuit cu care se produc, în apă, sunete ce atrag peștii spre undiță sau năvod.
4. [CADE] CLONC ! interj. 1 Imită strigătul cloștei cînd va să clocească sau cînd își chiamă puii: cloșca, cum l-au văzut, au început să strige: cîrrr! ~ ! ~ ! (SB.) ¶ 2 Trans. = CRONC !
5. [DEX '98] CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clonca interj.] – Onomatopee.
6. [DLRLC] CLONC2, cloncuri, s. n. Instrument format dintr-un băț puțin încovoiat și ascuțit pe ambele muchii, cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care atrag peștii din ascunzătorile lor către plase sau cîrlige. Pescarii stăteau aplecați spre fața apei și unul lovea valurile c-un clone, ca să cheme somnul în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 131.
7. [DLRLC] CLONC1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care imită strigătul cloștii. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc, clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cloșca, cum l-au văzut, au început să strige: cîrrr! clonc! clonc! SBIERA, P. 292. – Variantă: clonca (DELAVRANCEA, S. 299) interj.
8. [DLRM] CLONC1 interj. Cuvînt care imită strigătul cloștii. [Var.: clonca interj.] – Onomatopee.
9. [DLRM] CLONC2, cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care sperie peștele, mai ales somnul, și îl gonește către plase sau cîrlige.
10. [Șăineanu, ed. VI] clonc n. undiță specială de pescuit somnul. [Origină necunoscută].
11. [Șăineanu, ed. VI] clonc! int. care imitează strigătul găi-nei, când vrea să clocească sau țipătul lugubru al ciorilor.
12. [Scriban] 1) clonc n., pl. urĭ (d. clonc 2). Dun. Un băț scurt cu care pescariĭ izbesc apa producînd sunetu clonc ca să atragă somnu. Sunetu clonc: cloncu lișițelor care bat apa cu labele lor (Sadov. VR. 1928, 7-8, 9).
13. [Scriban] 2) clonc, interj. care arată strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ. V. cronc.
14. [DEX '09] CLONCA interj. v. clonc.
15. [MDA2] cloc i vz clonc1
16. [MDA2] clon1 i vz clonc1
17. [MDA2] clonca i vz clonc1
18. [CADE] CLONCA-CLONCA ! interj. = CLONC ! 1: cloșca cu puii, clonca-clonca! (DLVR.).
19. [DLRLC] CLONCA interj, v. clonc1.
20. [DLRM] CLONCA interj. v. clonc1.
21. [DOOM 3] clonc2 (unealtă pescărească) s. n., pl. cloncuri
22. [DOOM 2] clonc1 (pop.) s. n., pl. cloncuri
23. [DOOM 3] clonc1(-clonc)/clonca(-clonca) (pop.) interj.
24. [DOOM 3] clonca(-clonca) v. clonc1
25. [DOOM 2] clonc2(-clonc)/clonca(-clonca) (pop.) interj.
26. [DER] CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. ~ (cf. cloc)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL