1. [DEX '09] CLOCOTITOR, -OARE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.
2. [MDA2] clocotitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ~i, ~oare / E: clocoti + -(i)tor] 1 (D. lichide) Care clocotește. 2 (D. mase de apă) Agitat și zgomotos. 3 (Fig; d. sentimente, pasiuni etc.) Gata să se dezlănțuie. 4 (Fig) Răsunător.
3. [CADE] CLOCOTITOR adj. verb. CLOCOTI 1 Care clocotește: Cu-albastra, sgomotoasa, clocotitoarea mare (ALECS.) ¶ 2 Ⓕ Răsunător, sguduitor: un „urs” puternic, ~, zbucnește din mii de guri (VLAH.).
4. [DLRLC] CLOCOTITOR, -OARE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. 2. (Despre rîuri, șuvoaie, ape) Agitat și zgomotos (ca o apă în fierbere). Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. V. 337. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. AL. I 170. 3. Fig. (Despre sentimente și pasiuni) Aprins, gata să se dezlănțuie; (despre viață, suflet, inimă) fremătător. Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33. Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212. 4. Fig. Răsunător, zgomotos. Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222. 4 ◊ (Adverbial) Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175.
5. [DLRM] CLOCOTITOR, -OARE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins; gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Din clocoti + suf. -(i)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] clocotitor a. ce clocotește: marea clocotitoare.
7. [DOOM 3] clocotitor adj. m., pl. clocotitori; f. sg. și pl. clocotitoare
8. [DOOM 2] clocotitor adj. m., pl. clocotitori; f. sg. și pl. clocotitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL