1. [CADE] ❍ CLOȚ (pl. -țuri) sn. 1 Olten. 🏠 = ALIC 2 (CIAUȘ). ¶ 2 Olten. (VÎRC.) Bucată de lemn ¶ 3 Trans. Prăjină de brad (PȘC.) [germ. Klotz].
2. [Scriban] 2) cloț, cloáță adj. (d. cloț 1). Munt. Prun cloț, corcoduș, prună cloață, corcodușă. – Și cloțuș, -ă.[1]
3. [DOOM 3] +cloț1 (reg.) adj. m. (prun ~), pl. cloți; f. cloață (prună ~), pl. cloațe
4. [DER] CLOAȚĂ, cloațe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Tîrfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană avînd la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL