1. [DEX '09] CLEVETITOR, -OARE, clevetitori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care clevetește. – Cleveti + suf. -tor.
2. [MDA2] clevetitor, ~oare [At: CORESI, EV. 128 / Pl: ~i, ~oare / E: cleveti + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care clevetește (1-3).
3. [CADE] CLEVETITOR I. adj. verb. CLEVETI. II. sm. Cel ce clevetește: îi sluji de scut apărător împotriva ~ilor originii sale (NEGR.).
4. [DLRLC] CLEVETITOR, -OARE, clevetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care clevetește, care bîrfește, care vorbește de rău. Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. NEGRUZZI, S. I 229.
5. [DLRM] CLEVETITOR, -OARE, clevetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care clevetește. – Din cleveti + suf. -(i)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] clevetitor a. și m. care clevetește.
7. [DOOM 3] clevetitor adj. m., s. m., pl. clevetitori; adj. f., s. f. sg. și pl. clevetitoare
8. [DOOM 2] clevetitor adj. m., s. m., pl. clevetitori; adj. f., s. f. sg. și pl. clevetitoare
9. [Argou] clevetitor, -oare, clevetitori, -oare adj. care clevetește
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL