1. [MDA2] cleron sn [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU, D.U. / Pl: ? / E: fr clairon] (Înv) Trompetă.
2. [Șăineanu, ed. VI] cleron n. trâmbiță cu sunetul pătrunzător: se aud cleronurile vânătorilor AL.
3. [DAR] cleron, cleroane și cleronuri, s.n (înv.) trompetă cu sunet ascuțit și pătrunzător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL