1. [MDA2] clenodiu sn [At: ȘINCAI, HR. II, 1/17 / V: clinoid / Pl: ~ri / E: ger Kleinod] (Îvr) Bijuterie.
2. [MDA2] clinoid sn vz clenodiu
3. [DER] clenodiu (clenodii), s. n. – Bijuterie, podoabă. Germ. Kleinod (Borcea 182). În Trans, sec. XVIII, înv.
4. [DAR] clenodiu, clenodii, s.n. (reg., înv.) giuvaier, bijuterie.
5. [DRAM 2021] clenódiu, clenodii, s.n. (reg., înv.) Bijuterie: „…în rebonificarea banilor, clenodielor și arginterielor primite cu ocasiunea căsătoriei sale” (Mihaly, 1900: 396; dipl. 166). – Din germ. Kleinod (Borcea, după DER; MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL