1. [DEX '09] CLEMENȚĂ, clemențe, s. f. Indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence.
2. [MDA2] clemență sf [At: (a. 1774) URICARIUL I, 178 / Pl: ~țe / E: lat clementia, fr clémence] (Liv) Indulgență (față de inferiorii care au greșit).
3. [CADE] * CLEMENȚĂ (pl. -țe) sf. Îndurare, milostivire [fr.].
4. [DEX '98] CLEMENȚĂ, clemențe, s. f. (Livr.) Indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence.
5. [DLRLC] CLEMENȚĂ, clemențe, s. f. (Rar) Atitudine de îndurare, de iertare; indulgență, bunătate (a unui superior față de inferiorii săi).
6. [DLRM] CLEMENȚĂ, clemențe, s. f. (Rar) Indulgență, bunătate (a unui superior față de inferiorii săi). – Lat. lit. clemencia (fr. clémence).
7. [DN] CLEMENȚĂ s.f. (Rar) Iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate, blîndețe. [Cf. lat. clementia, it. clemenza].
8. [MDN '00] CLEMENȚĂ s. f. iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate. (< fr. clémence, lat. clementia)
9. [Șăineanu, ed. VI] clemență f. îndurare, milostivire.
10. [Scriban] *cleménță f., pl. e (lat. clementia). Îndurare, calitatea de a fi ĭertător.
11. [DOOM 3] clemență s. f., g.-d. art. clemenței; pl. clemențe
12. [DOOM 2] clemență s. f., g.-d. art. clemenței; pl. clemențe
13. [Argou] clemență, clemențe s. f. (jur.) infractoare tânără, aflată la primul proces penal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL