1. [DEX '09] CLEMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări mari. – Din germ. Klemme.
2. [MDA2] clemă sf [At: DICȚ. / V: clem sn / Pl: ~me / E: ger Klemme] 1 (Înv) Clește de lemn folosit în șelărie pentru manevrarea bucăților de piele la coasere. 2 Gheară pentru fixat materiale, piese. 3 Dispozitiv din sârmă sau tablă pentru asamblarea (demontabilă) mai multor piese.
3. [DEX '98] CLEMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ mari. – Din germ. Klemme.
4. [DLRLC] CLEMĂ, cleme, s. f. (Tehn.) Piesă sau dispozitiv cu ajutorul căruia se poate fixa, lega sau prinde un obiect de alt obiect.
5. [DLRM] CLEMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se prind laolaltă două sau mai multe piese. – Germ Klemme.
6. [DN] CLEMĂ s.f. Dispozitiv cu care se prind laolaltă două sau mai multe piese, obiecte etc. [Pl. -me. / < germ. Klemme, rus. klemma].
7. [MDN '00] CLEMĂ s. f. dispozitiv cu care se prind laolaltă două sau mai multe piese, obiecte, foi de material etc. (< germ. Klemme)
8. [MDA2] clem sn vz clemă
9. [DOOM 3] clemă (clește) s. f., g.-d. art. clemei; pl. cleme
10. [DOOM 2] clemă s. f., g.-d. art. clemei; pl. cleme
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL