1. [MDA2] clăpăit sn [At: DA / Pl: ~uri / E: clăpăi] 1-4 Clăpăire (1-4).
2. [DLRLC] CLĂPĂIT s. n. Acțiunea de a clăpăi și zgomotul produs de obiecte care clăpăiesc; clăpăire. Clăpăitul meliței.
3. [DLRM] CLĂPĂIT s. n. Clămpănit. – V. clăpăi.
4. [DEX '09] CLĂPĂI, clăpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clămpăni. ♦ Tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi repede (și neclar). – Clap + suf. -ăi.
5. [MDA2] clăpăi [At: HEM 2525 / V: clep~ / Pzi: ~esc / E: clap + -ăi] 1-3 vi A clămpăni (1-3). 4 vti (Fig; d. oameni) A vorbi repede (și neclar).
6. [MDA2] clepăi v vz clăpăi
7. [CADE] CLĂPĂ(N)I (-ăesc, -ănesc) vb. intr. A țipa ca berzele (HASD.).
8. [DLRLC] CLĂPĂI, clăpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A produce zgomotul exprimat prin onomatopeea «clap». Berzele clăpăiesc. ▭ Am două lemne: toată ziua clăpăiesc (Melița). GOROVEI, C. 226. ♦ Tranz. Fig. (Despre persoane) A spune (ceva) repede, ca un clăpăit. Ea clăpăi pe nerăsuflate o fabulă, fără să priceapă boabă. CARAGIALE, S. 9.
9. [DLRM] CLĂPĂI, clăpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clămpăni. ♦ Tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi repede. – Din clap.
10. [DOOM 3] clăpăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăpăiesc, 3 sg. clăpăiește, imperf. 1 clăpăiam; conj. prez. 1 sg. să clăpăiesc, 3 să clăpăiască
11. [DOOM 2] clăpăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăpăiesc, imperf. 3 sg. clăpăia; conj. prez. 3 să clăpăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL