1. [DEX '09] CLANDESTIN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.
2. [MDA2] clandestin, ~ă [At: ODOBESCU, S. I. 489 / Pl: ~i, ~e / E: fr clandestin, lat clandestinus] 1 a Care este făcut în secret (fiind oprit de lege sau morală). 2 sm (Îvr) Persoană cu o activitate clandestină (1).
3. [CADE] * CLANDESTIN adj. Secret și împotriva legilor: adunare ~ă; în mod ~, pe subt ascuns, pe furiș [fr.].
4. [DLRLC] CLANDESTIN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret (din cauză că e oprit de lege). V. ascuns, tăinuit, ilegal. Activitate clandestină. Ziar clandestin. Deținător clandestin de aparate de radiorecepție.
5. [DLRM] CLANDESTIN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret (fiind oprit de lege). – Fr. clandestin (lat. lit. clandestinus).
6. [DN] CLANDESTIN, -Ă adj. Cu caracter secret (fiind oprit de lege); ilicit. [Cf. fr. clandestin, lat. clandestinus].
7. [MDN '00] CLANDESTIN, -Ă adj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (< fr. clandestin, lat. clandestinus)
8. [Șăineanu, ed. VI] clandestin a. care se face pe ascuns, mai cu seamă în contra legilor și a moralei.
9. [Scriban] *clandestin, -ă adj. (lat. clandestinus, d. clam, pe ascuns). Ceĭa ce se face pe ascuns contra legiĭ saŭ moraleĭ: societate clandestină. Adv. În mod clandestin.
10. [DOOM 3] clandestin adj. m., pl. clandestini; f. clandestină, pl. clandestine
11. [DOOM 2] clandestin adj. m., pl. clandestini; f. clandestină, pl. clandestine
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL