1. [DEX '09] CLĂI, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. – Din claie.
2. [MDA2] clăi vi [At: I. CR. IV, 100 / V: in~ / Pzi: ~esc / E: claie] (Reg) A face clăi.
3. [CADE] CLĂI (-ăesc) vb. tr. 🚜 A așeza în clăi, a face clăi.
4. [DLRLC] CLĂI, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A face clăi. Noi trecem Și ne ducem... Să clăim. Să căpițim, C-am auzit Ș-am simțit Că-s oarzele coapte, Grînele-n lapte. TEODORESCU, P. P. 392.
5. [DLRM] CLĂI, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. – Din claie.
6. [DOOM 3] clăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăiesc, 3 sg. clăiește, imperf. 1 clăiam; conj. prez. 1 sg. să clăiesc, 3 să clăiască
7. [DOOM 2] clăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăiesc, imperf. 3 sg. clăia; conj. prez. 3 să clăiască
8. [DE] CLAIM (cuv. engl.) [cleim] subst. Titlu de proprietate care conferă deținătorului dreptul de exploatare minieră a unei suprafețe determinate. ♦ Teren care conține minereuri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL