1. [DEX '09] CLAIE, clăi, s. f. Grămadă mare de fân, de snopi de cereale etc., de obicei în formă conică. ♦ Fig. Mulțime, îngrămădire dezordonată (de lucruri sau de ființe). ◊ Expr. Claie peste grămadă = unul peste altul, în dezordine, la întâmplare. – Din bg., sb. kladnja.
2. [MDA2] claie sf [At: BIBLIA (1688), 44 / V: (reg) clane / Pl: clăi / E: bg, srb кладния] 1 Grămadă mare de fân, de snopi de cereale etc., de obicei conică. 2 (Reg) Grămadă mare de lemne așezate în formă conică și destinate arderii pentru a se obține cărbuni. 3 (Pex) Fân sau cereale care încap într-o claie (1). 4 (Fig) Mulțime, îngrămădire dezordonată de lucruri sau ființe. 5 (Îvp; îe) ~ mare și fân rău Om înalt și prost. 6 (Îe) ~ peste grămadă îngrămădire dezordonată. 7 (Îvr; îae) Belșug. 8 (Buc; îs) ~ de ouă 30 de ouă vopsite. 9 (Îrg; îs) ~a Domnului Joc de copii în care copiii se răstoarnă unul peste altul.
3. [CADE] CLAIE (pl. clăi) sf. 1 🚜 Grămadă mare de fîn de formă conică sau în formă de colibă, alcătuită din mai multe căpițe (🖼 1277) ¶ 2 🚜 Grămadă mare de grîu secerat alcătuită dintr’un număr de 15-25 de snopi, la clăile conice, sau de 26-36 de snopi, la cele în formă de colibă; o jumătate de ~ sau „picior” se numește o grămadă de 13-17 snopi de grîu așezați în formă de cruce; din clăi se alcătuesc apoi stoguri, șire sau girezi: o parte din bucate erau secerate, legate în snopi și movilite în clăi (DLVR.); Ⓕ: făcuse și o jumătate de ~ de copii (SB.) ¶ 3 Ⓕ Grămadă, droaie: urmăriți de o ~ de băieți și fete ce se țin grapă de noi (ALECS.) ¶ 4 loc. adv. F: ~ peste grămadă, îngrămădiți unul peste altul: vedem în prund cîțiva oameni ~ peste grămadă (CRG.); Ⓕ: și laudele curgeau ~ peste grămadă (DLVR.) [sl. kladnja].
4. [DEX '98] CLAIE, clăi, s. f. Grămadă mare de fân, de snopi de cereale etc., de obicei în formă conică. ♦ Fig. Mulțime, îngrămădire dezordonată (de lucruri sau de ființe). ◊ Expr. Claie peste grămadă = unul peste altul, în dezordine, la întâmplare. – Din bg., scr. kladnja.
5. [DLRLC] CLAIE, clăi, s. f. 1. Grămadă mare de fîn, de snopi de cereale etc., de obicei de formă conică. V. șiră, gireadă, stog. Așezi snopul cu spicele în sus, să le mai bată soarele pînă-nspre seară, cînd vor fi clădite clăile. STANCU, D. 190. Cică vrei să stingi cu paie Focul cînd e-n clăi cu fîn, Ș-apoi zici că ești romîn! COȘBUC, P. I 226. Se duse drept spre o claie de fîn ce se afla în fundul curții, își găti un culcuș și se culcă. SLAVICI, O. I 222. Pentru tine, mîndră, hăi, Mi-a pierit iarba-ntre văi Și bucatele-n hotară, Nouă clăi și nouă cară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39. ◊ Fig. Mare grămadă Făcea, Din turci claie Ridica. TEODORESCU, P. P. 572. 2. Grămadă de obiecte sau de oameni grupați fără nici o ordine. Mii și mii de femei și de copii dorm pe cîte o claie de calabalîc. V. ROM. noiembrie 1953, 420. În fundul salonului, o claie de duduci stăteau în cerc pe scaune și jucau ceva. HOGAȘ, H. 84. L-a ascuns sub o claie de haraci. CARAGIALE, O. III 41. Căsătorie bună! să te văd c-o claie de copii și cu floricele la urechi. ALECSANDRI, T. 759. ◊ (În comparații și metafore) Nici vorba nu isprăvea, Pintea tot claie-i punea [pe turci]. BIBICESCU, P. P. 319. Turcii vin grămadă, claie, Capul tău să mi ți-l taie. ALECSANDRI, P. P. 125. ◊ Expr. Claie peste grămadă = unul peste altul, în dezordine, la întîmplare, la nimereală. Pardoseala era căptușită Cu tot felul de cărți și reviste, claie peste grămadă. PAS, Z. I 272. Întunecîndu-se, copiii au început să se neliniștească, dar au plîns cît au plîns, apoi... au adormit unul după altul, așa claie peste grămadă. SLAVICI, N. I 337. Sînt vreo douăzeci de voluntari tineri, claie peste grămadă în cîteva trăsuri, conduși de un ofițer și doi sergenți rezerviști. CARAGIALE, O. I 355.
6. [DLRM] CLAIE, clăi, s. f. Grămadă mare de fîn, de snopi, de cereale etc., de obicei în formă conică. ♦ Fig. Mulțime (de lucruri sau de ființe); îngrămădire dezordonată. ♦ Expr. Claie peste grămadă = unul peste altul, în dezordine, la întîmplare. – Bg., sb. kladnja.
7. [Șăineanu, ed. VI] claie f. grămadă mare de fân sau de paie de formă conică: din snopi se face claie și din clăi stoguri; claie peste grămadă, unul peste altul, arababură. [Serb. KLADNĬA].
8. [Scriban] cláĭe f., pl. ăĭ (sîrb. kladnja, claĭe mică, căpiță, nsl. klâja, nutreț, d. vsl. klasti-kladon, a clădi). Mold. sud. Grămadă de fîn în formă definitivă (stog): cele maĭ marĭ clăĭ eraŭ abea ca niște boghece (Sov. 83). Munt. Grămadă de fîn în formă provizorie (căpiță). Mold. nord. Grămadă de 12 snopĭ: din polog snop, din snop claĭe, din claĭe odobaĭe și... la arie (Lit. pop.)! Claĭe peste grămadă, unu peste altu, alandala, în dezordine. V. clit și vraf.
9. [CADE] CLĂIȚĂ (pl. -țe) sf. 🚜 dim. CLAIE.
10. [CADE] * GRĂMADĂ (pl. -mezi) sf. 1 Adunătură, strînsură de material (pămînt, nisip, etc.) sau de diferite lucruri aruncate unele peste altele fără nici o orînduială ¶ 2 Claie peste ~ 👉 CLAIE ¶ 3 Mulțime, cantitate mare (de oameni sau de lucruri): o ~ de oameni; o ~ de bani; F: de o ~ de vreme, de mult timp; cu grămada, în număr mare, cu duiumul ¶ 4 adv.: s’au strîns ~; a cădea ~, a cădea la pămînt fără a se mai putea mișca [sl.].
11. [DOOM 3] claie s. f., art. claia, g.-d. art. clăii; pl. clăi
12. [DOOM 2] claie s. f., art. claia, g.-d. art. clăii; pl. clăi
13. [MDO] claie
14. [IVO-III] claie, clăi.
15. [DOOM 3] +claie peste grămadă (pop., fam.) loc. adv.
16. [DER] claie (clăi), s. f. – 1. Grămadă mare de fîn, de snopi de cereale. – 2. Mulțime, cantitate mare. – Var. (Trans de Sud.) clane. Sl. *klanja, în loc de kladnja (cf. sb., rut. kladnja), după cum se confirmă prin var. trans. (Cihac, II, 60; Wedkiewicz, Mitt. Vien., I, 287; DAR). Este un der. din sl. klasti, cf. clàdi; cf. și slov. claja „furaj, nutreț” (Miklosich, Lexicon, 188). – Der. (în)clăi, vb. (a face clăi).
17. [Argou] claie peste grămadă expr. în dezordine, de-a valma.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL