1. [DEX '09] CLĂDĂRIE, clădării, s. f. (Pop.) Grămadă mare de lucruri disparate, puse la întâmplare unele peste altele; clădăraie. – Cladă + suf. -ărie.
2. [MDA2] clădărie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 239 / Pl: ~ii / E: cladă + -ărie] (Pop) 1 Grămadă mare de lucruri (puse la întâmplare). 2 Mănunchi de știuleți (legați prin foi). 3 Mănunchi mare de fructe, flori, bureți. 4 Creangă plină de fructe. 5 Rădăcină răsfirată. 6 Tufa deasă de plante.
3. [CADE] CLĂDĂRIE sf. 1 Grămadă mare de lucruri așezate unele peste altele, morman: înaintea docurilor așteaptă clădării de scînduri coborîte din munți (IRG.) ¶ 2 Grămadă, mulțime: să vezi clădăria de trandafiri cari se rumenesc (DLVR.) [cladă].
4. [DLRLC] CLĂDĂRIE, clădării, s. f. Cantitate mare de lucruri îngrămădite unul peste altul; grămadă mare de lucruri disparate, puse la întîmplare unul peste altul. Luă apa fiartă în clocote și-o turnă pe o clădărie de trandafiri înfloriți. STĂNOIU, C. I. 205. O clădărie de jar părea o altă lună mai mare în întunericul luncii. SADOVEANU, F. J. 539.
5. [DLRM] CLĂDĂRIE, clădării, s. f. Grămadă mare de lucruri disparate, puse la întîmplare unele peste altele. – Din cladă + suf. -ărie.
6. [Scriban] clădăríe f. (d. cladără). Mold. Legătură de strugurĭ care se atîrnă ca să se păstreze pe ĭarnă. – În Munt. vîslă.
7. [Șăineanu, ed. VI] clădarie f. 1. grămadă: clădărie de porumb; 2. fig. clădărie de bunătăți; 3. massă; clădărie de patru ori cât turnul Colței OD.
8. [DOOM 3] clădărie (pop.) s. f., art. clădăria, g.-d. art. clădăriei; pl. clădării, art. clădăriile (desp. -ri-i-)
9. [DOOM 2] clădărie (pop.) s. f., art. clădăria, g.-d. art. clădăriei; pl. clădării, art. clădăriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL