1. [DEX '09] CLĂCĂȘESC, -EASCĂ, clăcășești, adj. Care aparține clăcașilor (1), privitor la clăcași, de clăcași. – Clăcaș + suf. -esc.
2. [MDA2] clăcășesc, ~ească a [At: I. IONESCU, M. 133 / Pl: ~ești / E: clăcaș + -esc] 1 Care este specific clăcașilor. 2 Care se referă la clăcași. 3 Care provine de la clăcași. 4 Care aparține clăcașilor. 5 De clăcași.
3. [CADE] CLĂCĂȘESC adj. De clăcaș(i): la noi e sat ~ (GR.-N.).
4. [DLRLC] CLĂCĂȘESC, -EASCĂ, clăcășești, adj. (Învecbit) De clăcași (1), care aparține clăcașilor sau se referă la clăcași. Sat clăcășesc.
5. [DLRM] CLĂCĂȘESC, -EASCĂ, clăcășeșți, adj. (Înv.) Care aparține clăcașilor (1), privitor la clăcași. – Din clăcaș + suf. -esc.
6. [DEX '09] CLĂCĂȘI, clăcășesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaș.
7. [MDA2] clăcăși vi [At: I. IONESCU, M. 668 / Pzi: ~șesc / E: clăcaș] A face clacă (1) Si: a clăcui.
8. [DLRLC] CLĂCĂȘI, clăcășesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A face clacă (1), a fi clăcaș (1); a clăcui. Pămîntul... se cuvine a se da clăcașilor care au clăcășit pre moșia statului. I. IONESCU, M. 668
9. [DLRM] CLĂCĂȘI, clăcășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face clacă (1), a fi clăcaș (1). – Din clăcaș.
10. [DOOM 3] clăcășesc adj. m., f. clăcășească; pl. m. și f. clăcășești
11. [DOOM 2] clăcășesc adj. m., f. clăcășească; pl. m. și f. clăcășești
12. [DOOM 3] clăcăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășesc, 3 sg. clăcășește, imperf. 1 clăcășeam; conj. prez. 1 sg. să clăcășesc, 3 să clăcășească
13. [DOOM 2] clăcăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășesc, imperf. 3 sg. clăcășea; conj. prez. 3 să clăcășească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL