Definiție și ce înseamnă clacare

1. [DEX '09] CLACARE, clacări, s. f. Acțiunea de a claca. – V. claca.

2. [MDA2] clacare sf [At: LTR / Pl: ~cări / E: claca] 1 Umflare a tendonului la picioarele din față ale unui cal Si: clacaj (1). 2 Întindere sau rupere de tendon ori de ligament la sportivi Si: clacaj (2). 3 Întrerupere a unei activități intense, din cauza unei incapacități provocate de surmenaj Si: clacaj (3).

3. [DN] CLACARE s.f. Acțiunea de a (se) claca; clacaj. [< claca].

4. [DEX '09] CLACA, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. ♦ P. ext. A ceda din punct de vedere nervos. – Din fr. claquer.

5. [MDA2] claca vi [At: LTR / Pzi: ~chez / E: fr claquer] 1 (D. cai) A i se umfla tendonul la picioarele din față și a nu mai putea merge. 2-3 (D. sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament în urma unui efort fizic. 4 (D. oameni) A întrerupe o activitate intensă, din cauza unei incapacități provocate de surmenaj.

6. [DEX '98] CLACA, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. – Din fr. claquer.

7. [DN] CLACA vb. I. 1. intr. (Franțuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-și luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stîngace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. [< fr. claquer].

8. [MDN '00] CLACA vb. I. intr. 1. a face să se audă, a produce un zgomot sec ◊ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări. ◊ a eșua, a da greș. II. refl. a-și luxa tendonul la picior. ◊ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. (< fr. claquer)

9. [DOOM 3] clacare s. f., g.-d. art. clacării; pl. clacări

10. [DOOM 2] clacare s. f., g.-d. art. clacării; pl. clacări

11. [DOOM 3] claca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clachez, 3 clachează; conj. prez. 1 sg. să clachez, 3 să clacheze

12. [DOOM 2] claca (a ~) vb., ind. prez. 3 clachează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro