1. [DEX '09] CLACAJ, clacaje, s. n. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. – Din fr. claquage.
2. [MDA2] clacaj sn [At: ENC. VET. 30 / Pl: ~e / E: fr cluquage] 1-3 (Rar) Clacare (1-3). 4 Leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărută după un efort fizic.
3. [DN] CLACAJ s.n. 1. Distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi. 2. Boală a cailor, care se manifestă prin umflarea tendoanelor, în special la picioarele din față. [< fr. claquage].
4. [MDN '00] CLACAJ s. n. 1. distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi. 2. boală a cailor care se manifestă prin umflarea tendoanelor. (< fr. claquage)
5. [DOOM 3] clacaj s. n., pl. clacaje
6. [DOOM 2] clacaj s. n., pl. clacaje
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL