1. [MDA2] clăbucit, ~ă a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: ~uciți, ~e / E: clăbuci] Plin de clăbuci.
2. [DEX '09] CLĂBUCI, clăbucesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) acoperi cu clăbuci. ♦ Intranz. (Despre lichide) A face clăbuci. – Din clăbuc.
3. [MDA2] clăbuci1 smp [At: CHEST. II, 158/167 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Prăjini legate de o parte și de alta a acoperișului (de paie), pentru a-l sprijini împotriva vântului.
4. [MDA2] clăbuci2 [At: ALECSANDRI, P. III, 238 / Pzi: ~ucesc / E: clăbuc] 1-2 vtr A (se) acoperi cu clăbuci. 3 vi (D. lichide) A spumega.
5. [CADE] CLĂBUCI (-ucesc) vb. intr. 1 A face clăbuci, a spumega: Dar nici clocotul lor aprig, clăbucind, fierbînd în spume (ALECS.); ale cărui unde repezi vîjie clăbucite de pietre (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ A forma rotocoale de fum: fumuri groase, negre, clăbucesc din coșurile fabricilor (VLAH.).
6. [DEX '98] CLĂBUCI, clăbucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu clăbuci. ♦ Intranz. (Despre lichide) A face clăbuci. – Din clăbuc.
7. [DLRLC] CLĂBUCI, clăbucesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu clăbuci de săpun. Cu șervetul la gît, cu obrajii clăbuciți de săpun, urmărea prin oglindă voltele briciului. BART, E. 71. 2. Intranz. (Despre apă sau alte lichide) A spumega. Valuri mari se sparg în zgomot... clăbucind, fierbînd în spume. ALECSANDRI, P. A. 152. ◊ Refl. Apa... izbindu-se de țărmure, se clăbucește în tulpinile sălciilor încovoiate. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 175. 3. Refl. (Despre unele animale, mai ales despre cai) A se umple de sudoare spumoasă (din cauza oboselii); a spuma. Călări pe cai clăbuciți la strune și zăbale... DELAVRANCEA, la TDRG.
8. [DLRM] CLĂBUCI, clăbucesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu clăbuci de săpun. 2. Intranz. (Despre lichide) A spumega. 3. Refl. (Despre unele animale, în special despre cai) A se umple de sudoare spumoasă, din cauza oboselii; a spuma. – Din clăbuc.
9. [Șăineanu, ed. VI] clăbucì v. a face clăbuci. a spumega: clocotul lor aprig clăbucind, fierbând în spume AL.
10. [Scriban] clăbucésc v. intr. (d. clăbuc, ca bulbucesc d. bulbuc). A se face clăbucĭ saŭ a imita clăbuciĭ: fumu clăbucește din horn.
11. [DOOM 3] clăbuci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăbucesc, 3 sg. clăbucește, imperf. 1 clăbuceam; conj. prez. 1 sg. să clăbucesc, 3 să clăbucească
12. [DOOM 2] clăbuci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăbucesc, imperf. 3 sg. clăbucea; conj. prez. 3 să clăbucească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL