1. [DEX '09] CIUTUREA, ciuturele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ciutură. – Ciutură + suf. -ea.
2. [MDA2] ciuturea sf [At: TEODORESCU, P. P. 458 / Pl: ~ele / E: ciutură + -ea] (Pop; șhp) 1-2 Ciutură (1) (mică).
3. [DLRLC] CIUTUREA, ciuturele, s. f. (Popular) Diminutiv al lui ciutură. Nu te las în pace, Că și io m-oi face Mică ciuturea-n fîntîn-oi intra, Apă c-oi lua. TEODORESCU, P. P. 458.
4. [DLRM] CIUTUREA, ciuturele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ciutură.
5. [DOOM 3] ciuturea (pop.) s. f., art. ciutureaua, g.-d. art. ciuturelei; pl. ciuturele
6. [DOOM 2] ciuturea (pop.) s. f., art. ciutureaua, g.-d. art. ciuturelei; pl. ciuturele, art. ciuturelele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL