1. [MDA2] ciutruc sn [At: H XVIII, 15 / V: ~ă sf / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Partea inferioară a tulpinei. 2 (Fig; îf ciutrucă) Persoană mică de statură.
2. [MDA2] ciutrucă sf vz ciutruc
3. [DRAM 2021] ciutrúc, ciutrucuri, s.n. (reg.) 1. Ciot, ciotură. 2. Om mic de statură. ■ (top.) Ciutruchii, coastă de deal în Odești (unde s-a tăiat pădurea și au rămas cioturi). – Posibil din ciot, cu un intermediar *ciotruc.
4. [DRAM 2015] ciutruc, ciutrucuri, s.n. – (reg.) 1. Ciot, ciotură. ♦ (top.) Ciutruchii, coastă de deal unde s-a tăiat pădurea și au rămas cioturi (Odobescu, 1973; Odești). 2. Om mic de statură. – Et. nec. (MDA); posibil din ciot, cu un intermediar *ciotruc.
5. [DRAM] ciutruc, -i, s.m. – Ciot, ciotură. Ciutruchii, coastă de deal unde s-a tăiat pădurea și au rămas cioturi (Odobescu 1973; Odești-Codru). – Din ciot + -utruc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL