1. [MDA2] ciuruitor1, ~oare [At: ȘEZ. VII, 179 / V: ~răi~ / Pl: ~ori, ~oare / E: ciurui1 + -(i)tor] 1 a Care ciuruiește Cf ciurar2. 2 sfp (Pop) Găurelele de la gura ulciorului, prin care curge apa. 3 sm Aparat care separă corpurile străine de boabele de cereale (în industria berii).
2. [MDA2] ciuruitor2, ~oare a [At: T. DEMETRESCU, ap. TDRG / V: ~răi~, cirăi~, cioroi~ / Pl: ~i, ~oare / E: ciurui2 + -(i)tor] (Îvr) Care susură.
3. [DLRLC] CIURUITOR, -OARE, ciuruit ori, -oare, adj. (Despre apă sau alte lichide) Care ciuruie, care curge șiroind, făcînd un zgomot caracteristic. ♦ (Rar, despre un zgomot) Caracteristic apei care curge șiroind. Ploaia curgea de-a lungul geamurilor, făcind un zgomot ciuruitor. DEMETRESCU, la TDRG.
4. [DLRM] CIURUITOR2, -OARE, ciuruitori, -oare, adj. Care ciuruie2, care curge șiroind, făcînd un zgomot caracteristic. – Din ciurui2 + suf. -(i)tor.
5. [DLRM] CIURUITOR1, ciuruitoare, s. n. Aparat care servește la curățirea cerealelor de impurități, prin trecerea printr-un ciur. – Din ciurui1 + suf. -(i)tor.
6. [MDA2] ciurăitor1, ~oare a, s vz ciuruitor1
7. [MDA2] ciurăitor2, ~oare a vz ciuruitor2
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL