1. [DEX '09] CIURUIALĂ, ciuruieli, s. f. Faptul de a ciurui1; (concr.) corpuri străine care se separă de rest după ciuruire1. – Ciurui1 + suf. -eală.
2. [MDA2] ciuruială1 sf [At: E. SEVASTOS, ap. TDRG / Pl: ~ieli / E: ciurui1 + -eală] 1 Ceea ce a fost trecut prin ciur. 2 (Ccr) Corpurile străine separate de ciuruială (1). 3 (Șîs) ~ de ploaie Răpăială. 4-5 (Rar) Ciuruire (3-4).
3. [CADE] CIURUIALĂ (pl. -ieli) sf. 1 Faptul de a ciurui ¶ 2 Ceea ce s’a ciuruit, ce a trecut prin ciur (grăunțe, nisip, etc.)
4. [DEX '98] CIURUIALĂ s. f. Faptul de a ciurui1; (concr.) corpuri străine care se separă de rest după ciuruire1. [Pr.: -ru-ia-] – Ciurui1 + suf. -eală.
5. [DLRM] CIURUIALĂ s. f. Faptul de a ciurui1; (concr.) corpurile străine care cad după ciuruire.
6. [MDA2] giuruială sf vz ciuruială
7. [DOOM 3] ciuruială s. f., g.-d. art. ciuruielii; pl. ciuruieli
8. [DOOM 2] ciuruială s. f., g.-d. art. ciuruielii; pl. ciuruieli
9. [MDO] ciuruială
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL