1. [DEX '09] CIUROI, ciuroaie, s. n. Izvor care curge pe un scoc ori jgheab îngust. – Probabil din ciurui2.
2. [MDA2] ciuroi sn [At: POMPILIU, B. 1007 / V: (reg) cioroi, ciroi, giuroi / Pl: ~oaie / E: pbl ciurui] 1 Izvor care curge pe un scoc îngust de scoarță de copac Si: șipot (1), (pop) bijoiu, ciurgău, țuroi. 2 Jghebuleț, scândurică sau coajă de copac prin care curge apă. 3 Firul apei ce țâșnește din pământ.
3. [Scriban] cĭuróĭ n., pl. oaĭe (d. a cĭurui 2). Trans. Țuțur, șipot, izvor.
4. [MDA2] cioroi2 sn vz ciuroi
5. [CADE] ❍ CIUROIU (pl. -oaie) sn. Trans. (CONV.) (VIC.) Șipot, izvor care curge pe un scoc îngust.
6. [DLRM] CIOROI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene și cu fructe achene (Inula). – Din cioară + suf. -oi.
7. [Șăineanu, ed. VI] ciuroiu n. Tr. șipot. [V. ciurui].
8. [DOOM 3] ciuroi s. n., pl. ciuroaie
9. [DOOM 2] ciuroi s. n., pl. ciuroaie
10. [DRAM 2021] ciurói, ciuroaie, (ciurău), s.n. 1. Izvor care curge pe un jgheab îngust; șuvoi de apă. 2. Jgheab din lemn sau metal sub streașina casei, pentru colectarea apelor pluviale; valău / halău, ciotorne. ■ (top.) Ciuroi, fânațe în Bârsana, Bogdan-Vodă, Dragomirești, Ieud, Rozavlea, Săcel, Vadul Izei; pe terenurile respective există câte un izvoraș (Vișovan, 2005); Ciuroaiele, loc de pe Valea Vaserului, unde mai multe izvoare curg pe un scoc (Mihali, 2015: 67); Ciuroi, cascadă (20 m) în bazinul Văii Sarasău, pe râul Ciuroi. – Din interj. ciur „exprimă zgomotul produs de un șuvoi de apă” + suf. -oi (Giuglea, după DER); probabil din ciurui „a curge șiroind și producând un zgomot caracteristic” (DEX, MDA).
11. [DRAM 2015] ciuroi, ciuroaie, (ciurău), s.n. – 1. Izvor care curge pe un jgheab îngust; șuvoi de apă. 2. Jgheab din lemn sau metal sub streașina casei, pentru colectarea apelor pluviale; valău / halău, ciotorne (ALRRM, 1971: 271; Berbești, Borșa). ♦ (top.) Ciuroi, fânațe în Bârsana, Bogdan-Vodă, Dragomirești, Ieud, Rozavlea, Săcel, Vadu Izei; pe terenurile respective există câte un izvoraș (Vișovan, 2005); Ciuroi, cascadă situată în bazinul Văii Sarasău, pe râul Ciuroi. Este cea mai înaltă cascadă din Munții Igniș, având o cădere de apă de circa 20 m, peste abruptul vertical de andezit al Pietrei Cioroiului. Pe timp de iarnă, cascada îngheață complet (Timur, 2007: 108). – Din interj. ciur „exprimă zgomotul produs de un șuvoi de apă” + suf. -oi (Giuglea, cf. DER); probabil din ciurui „a curge șiroind și producând un zgomot caracteristic” (DEX, MDA).
12. [DRAM] ciuroi, -oaie, s.n. – Izvor care curge pe un jgheab îngust; șuvoi de apă. Ciuroi, cascadă în M-ții Gutâi. – Din ciur „șuvoi” + -oi; Cf. magh. csorgó.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL