1. [DEX '09] CIURECAR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. – Ciurec + suf. -ar.
2. [MDA2] ciurecar sm [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 73 / Pl: ~i / E: ciurec + -ar] (Înv) Plăcintar.
3. [CADE] CIURECAR sm. Cel ce face sau vinde ciurecuri: fu ridicat la rangul de ~ a casei (ALECS.).
4. [DLRLC] CIURECAR, ciurecari, s. m. (Învechit) Plăcintar care face ciurecuri. Cît pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte, sub ciomagul profesorului său, și fu ridicat la rangul de ciurecar. ALECSANDRI, la GHICA, S. 76.
5. [DLRM] CIURECAR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. – Din ciurec + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] ciurecar m. cel ce vinde ciurecuri.
7. [Scriban] cĭurecár m. Vechĭ. Făcător saŭ vînzător de cĭurecurĭ.
8. [DOOM 3] ciurecar (înv.) s. m., pl. ciurecari
9. [DOOM 2] ciurecar (înv.) s. m., pl. ciurecari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL