1. [DEX '09] CIURDAR, ciurdari, s. m. (Reg.) Văcar. – Ciurdă + suf. -ar.
2. [MDA2] ciurdar sm [At: ANON. CAR. / V: cior~ / Pl: ~i / E: ciurdă + ar] (Reg) Văcar.
3. [CADE] ❍ CIURDAR sm. Trans. Văcar: spun ~ului să nu scoată vacile pînă vă sculați voi (RET.) [ciurdă].
4. [DLRLC] CIURDAR, ciurdari, s. m. (Transilv., Mold.) Păstor al unei turme de vite; văcar.
5. [DLRM] CIURDAR, ciurdari, s. m. (Reg.) Văcar. – Din ciurdă + suf. -ar.
6. [MDA2] ciordar sm vz ciurdar
7. [DOOM 3] ciurdar (reg.) s. m., pl. ciurdari
8. [DOOM 2] ciurdar (reg.) s. m., pl. ciurdari
9. [DRAM 2021] ciurdár, ciurdari, s.m. (reg.) Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor: „Dacă primarul s-o răstit așa de tare cătă el, s-o dus bietul ciurdar acasă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 285). ■ (onom.) Ciurdar, Ciurdărean(u), nume de familie în jud. Maram. – Din ciurdă + suf. -ar (DEX, MDA).
10. [DRAM 2015] ciurdar, ciurdari, s.m. – (reg.) Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor: „Dacă primarul s-o răstit așa de tare cătă el, s-o dus bietul ciurdar acasă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 285). ♦ (onom.) Ciurdar, Ciurdărean, Ciurdăreanu, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din ciurdă + suf. -ar (DEX, MDA).
11. [DRAM] ciurdar, -i, s.m. – Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor. – Din ciurdă „turmă” + -ar.
12. [DLRLV] CIORDAR s.m. (Ban.) Păzitor de vite. Csordar. Pastor gregis. AC, 332. Etimologie: ciurdă + suf. -ar. Vezi și ciurdă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL