1. [MDA2] ciurc1 sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~rce / E: nct] (Trs) Semn care interzice păscutul Cf ciuhă.
2. [Onomastic] CIURC subst. cu diverse sensuri (DLR). 1. Ciurcu (Tec II; Șchei I; Sd X). 2. Ciurca, 1652 (Sd XVI; RS 13; Paș). 3. Cf. Ciurciu, Coste (Sd XXII) și Ciurchi, cartier Iași. V. Ciurica (Partea 1).
3. [DAR] ciurc, ciurcuri, s.n. (reg.) semn pus în fânețe pentru interzicerea păscutului; opreliște, ciuhă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL