1. [DEX '09] CIUNTIRE s. f. Acțiunea de a ciunti; ciuntitură. – V. ciunti.
2. [MDA2] ciuntire sf [At: VAIDA / Pl: ~ri / E: ciunti] 1 Amputare. 2 Mutilare. 3 Tăiere. 4 Scurtare. 5 Îndepărtare a unei părți Si: ciuntare (5), ciuntat1 (5), ciuntit1 (5). 6 Eliminare a unor pasaje dintr-o lucrare Si: ciuntare (6), ciuntat1 (6), ciuntit1 (6). 7 Împuținare. 8 Curmare. 9 Stingere a focului Si: ciuntit1 (9).
3. [DLRLC] CIUNTIRE s. f. Acțiunea de a ciunti.
4. [DLRM] CIUNTIRE s. f. Acțiunea de a ciunti.
5. [DEX '09] CIONTA vb. I v. ciunti.
6. [DEX '09] CIONTI vb. IV v. ciunti.
7. [DEX '09] CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) cionta vb. I, cionti vb. IV] – Din ciunt.
8. [MDA2] ciunca v vz ciunti
9. [MDA2] ciunti [At: ANON. CAR. / V: cionti / Pzi: ~tesc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciunta (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge.
10. [CADE] CIUNTA (-tez), CIUNTI (-tesc) vb. tr. 1 A reteza, a trunchia; a tăia vîrful: spunea că a ciuntat din musteață (RET.) ¶ 2 A lăsa ciunt: scotea ochi, tăia mîni, ciuntea și seca pe care avea prepus (NEGR.) ¶ 3 A tăia scurt, a scurta; Ⓕ Rău mă tem că m’a afla Și mi-a ciunta viața (BRL.); fusese silit să-și ciuntească fericirea vilegiaturii de la Văleni (BR.-VN.).
11. [DLRLC] CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) cionta (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, cionti (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV.
12. [Șăineanu, ed. VI] ciuntì v. 1. a trunchia un membru al corpului (coada calului, coarnele vitelor, urechile câinelui); 2. a tăia vârful, a scurta stricând.
13. [Scriban] cĭontésc și -țésc, V. cĭuntesc.
14. [Scriban] cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și cĭontesc și cĭonțesc (est). Rar cĭuntez.
15. [DOOM 3] ciuntire s. f., g.-d. art. ciuntirii
16. [DOOM 2] ciuntire s. f., g.-d. art. ciuntirii
17. [DOOM 3] ciunti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, 3 sg. ciuntește, imperf. 1 ciunteam; conj. prez. 1 sg. să ciuntesc, 3 să ciuntească
18. [DOOM 2] ciunti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, imperf. 3 sg. ciuntea; conj. prez. 3 să ciuntească
19. [MDO] ciunti
20. [IVO-III] ciuntesc, -ti inf.
21. [DRAM 2015] ciunti, ciunt, vb. tranz. – 1. A tăia, a reteza. 2. A curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel, 1985: 212). – Din ciunt (MDA).
22. [DRAM] ciunti, ciunt, vb. tranz. – A tăia, a reteza, a curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel 1985: 212), cu trimitere la mitologia destinului, conform căreia, cea de-a treia ursitoare (ciuntătoarea, curmătoarea) taie firul vieții. – Din ciunt „ciung”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL