1. [MDA2] ciungărire sf [At: LB / Pl: ~riri / E: ciungări] 1-8 (Înv) Ciungire (1-8).
2. [MDA2] ciungări vt [At: ECONOMIA, 138/11 / Pzi: ~resc / E: ciungar] 1-10 (Înv) A ciungi (1-10).
3. [CADE] ❍ CIUNGĂRI (-resc) vb. tr. A reteza (în spec. crăcile unui copac); a ciunti: Ei atunci or ~ Floarea dintre vii (IK.-BRS.); Florea-’nfloritul ciungări oleacă degetul mic al lui Pipăruș Pătru (RET.) [ciungar].
4. [CADE] CIUNGI (-gesc) vb. tr. 1 A face ciung; a ciunti ¶ 2 = CIUNGĂRI.
5. [DLRLC] CIUNGĂRI, ciungăresc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A mutila, a schilodi. Și apucară voinicii paloșele și se vînzoliră, pînă ce în urmă Florea-nfloritul ciungări oleacă degetul mic al lui Pipăruș Petru. RETEGANUL, P. V 40. 2. (Cu privire la plante) A smulge, a despuia. Vin... s-o ciungărească, Floarea cea domnească... Ei atunei or ciungări Floarea dintre vii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208.
6. [DLRM] CIUNGĂRI, ciungăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciungi (1). 2. A smulge, a despuia o plantă. – Din ciungar.
7. [DRAM 2021] ciungărí, ciungăresc, v.t. (reg.) A ciunta, a tăia: „De coarne o ciungărit-o” (Papahagi, 1925: 293). – Din ciungar „arbore cu vârful tăiat” (MDA).
8. [DRAM 2015] ciungări, ciungăresc, vb. tranz. – (reg.) A ciunta, a tăia: „De coarne o ciungărit-o” (Papahagi, 1925: 293; Strâmtura). – Din ciungar „arbore cu vârful tăiat” (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL