1. [MDA2] ciumăta vtr [At: ȘEZ. XIX, 43 / Pzi: ciumăt / E: nct] A (se) îndupleca.
2. [Argou] ciumete, ciumeți s. m. 2. v. ciumeg. 2. persoană necomunicativă.
3. [DAR] ciumăta vb. I (reg., înv.) a îndupleca, a se îndupleca, a se încumeta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL