1. [DEX '09] CIUMĂFAI s. n. v. ciumăfaie.
2. [MDA2] ciumăfai sm vz ciumăfaie
3. [DLRM] CIUMĂFAI s. n. v. ciumăfaie.
4. [DEX '09] CIUMĂFAIE, ciumăfăi, s. f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumăfai s. n.] – Cf. magh. csudafa.
5. [MDA2] cimofaie sf vz ciumăfaie
6. [MDA2] ciomofai sm vz ciumăfaie
7. [MDA2] ciomofaie sf vz ciumăfaie
8. [MDA2] ciumafain sm vz ciumăfaie
9. [MDA2] ciumafoi sm vz ciumăfaie
10. [MDA2] ciumahar sm vz ciumăfaie
11. [MDA2] ciumahariu sn vz ciumăfaie
12. [MDA2] ciumaică1 sf vz ciumăfaie
13. [MDA2] ciumăfaie sf [At: CALENDARIU (1844), 69 / V: (reg) cimanhaie, cimofaie, ~mafain sm, ~mafoi sm, ~mahar sm, ~mahariu sn, ~maică, ~ai sm, ~foi sm, ~foie sm, ~ăhaie, ciumf~, ~mifoaie, ~migoaie, ~mofai sm, ~muhai sm, ~muhoaică / E: mg csudafa] 1 (Reg; șîs ~a cucului) Plantă erbacee medicinală din familia solanaceelor originară din Orient, foarte toxică și cu miros grețos, cu flori albe, solitare, cu fructul capsulă cu țepi moi, cu semințe negre încapsulate Si: (reg) arici, bolândariță, bolândeață, bolânzar, bolundare, bolundă, buruiană, ciuma (10) fetei, ciumar (1), ciumare2 (1), ciumerniță2, ciumoaică1, corcuță, cornuță, durducau, laur, laur porcesc, măr spinos, mărul porcului, măselar, mătrăgună, nebunariță, nebună, nebuneală, papuc, pleoască, pocnitoare, porc1, porculeț, purcel, sarsalam, tătură, turbare, turbare cornută, turbăciunea câinelui, turbărie, vorba dracului (Datura stramonium). 2 (Bot; reg) Dafin (Laurus nobilis). 3 (Înv) Țigarete antiastmatice din frunze de ciumăfaie (1).
14. [MDA2] ciumăfoi sm vz ciumăfaie
15. [MDA2] ciumăfoie sf vz ciumăfaie
16. [MDA2] ciumăhaie sf vz ciumăfaie
17. [MDA2] ciumfaie sf vz ciumăfaie
18. [MDA2] ciumifoaie sf vz cumăfoaie
19. [MDA2] ciumigoie sf vz ciumăfaie
20. [MDA2] ciumofai sm vz ciumăfaie
21. [MDA2] ciumofaie sf vz ciumăfaie
22. [MDA2] ciumuhai sm vz ciumăfaie
23. [MDA2] ciumuhoaică sf vz ciumăfaie
24. [CADE] CIOMOFAIU = CIUMĂFAIE.
25. [CADE] CIUMĂFAIE, CIUMĂFOAIE sf., CIUMĂFAI sbst. Mold. Bucov. Trans. 🌿 LAUR: taci, măi, ești prost? ai mîncat ciumafai? (SAD.); el era ca o ciumăfoaie brumată (RET.) [comp. ung. csudafa].
26. [DEX '98] CIUMĂFAIE, ciumăfaie, s. f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumăfai s. n.] – Cf. magh. csudafa.
27. [DLRLC] CIUMĂFAIE s. f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mari, albe, cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; frunzele și semințele au proprietăți calmante și sînt întrebuințate în medicină (Datura stramonium); laur.
28. [DLRM] CIUMĂFAIE s. f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori albe și cu semințe negre, închise într-o capsulă cu țepi moi și ale cărei frunze și semințe sînt folosite în medicină (Datura stramonium); laur. [Var.: ciumăfai s. n.] – Comp. magh. csudafa.
29. [Șăineanu, ed. VI] ciomofaiu m. Mold. V. ciumăfaie: rachiu amestecat cu vitriol și cu ciomofaiu AL.
30. [Șăineanu, ed. VI] ciumăfae (ciuma fetei) f. Mold. Tr. Bot. laur. [Origină necunoscută].
31. [Scriban] cĭomofáĭ, V. cĭumăfaĭe.
32. [Scriban] cĭumăfáĭe f., pl. ăĭ (ung. csuda-fa, și csoda-fa, nume de plante). Trans. Mold. Datură. – Și cĭomofaĭ (Mold.) și (pin etim. pop.) cĭuma feteĭ.
33. [DOOM 3] ciumăfaie s. f., art. ciumăfaia, g.-d. art. ciumăfăii; pl. ciumăfăi
34. [DOOM 2] ciumăfaie s. f., art. ciumăfaia, g.-d. art. ciumăfăii; pl. ciumăfăi
35. [DE] CIUMĂFÁIE s. f. Plantă anuală medicinală, foarte toxică, din familia solanaceelor, cu frunze ovate, inegal dințate, cu flori albe și fructe spinoase; laur (3) (Datura stramonium).
36. [DFL] DATURA L., CIUMĂFAIE, DATURA, LAUR, fam. Solanaceae. Gen originar din America de S și India răsăriteană, cca 25 specii, erbacee sau arborescente (cu ramuri: semilemnoase), anuale sau perene, cultivate în cîmp sau seră. Frunze mari, caduce, pețiolate, ovate, sinuate și inegal dințate, otrăvitoare. Flori albe și roșii, lungi, infundibuliforme, pendente, foarte mirositoare. înflorește vara-toamna, iar unele specii în tot cursul iernii. Plantă cca 0,30-5 m înălțime.
37. [DRAM 2021] ciumăfáie, (ciumafău, ciumăhaie), s.f. (reg.) Tăciune de porumb. ■ În satele de pe valea Marei se folosește ciumăfaie; în nord și pe Vișeu, ciumă; pe Iza, ciumăhaie; în paralel circulă sin. tăciune (ALRRM, 1973: 811). – Din ciumă (vezi sensul 3) sau dublet a lui ciumăfaie „plantă erbacee toxică; laur”.
38. [DRAM 2015] ciumăfaie, (ciumafău, ciumăhaie), s.f. – (reg.) Tăciune de porumb; în satele de pe valea Marei se folosește ciumăfaie; în nord și pe Vișeu, ciumă; pe Iza, ciumăhaie; în paralel circulă și taciune sau tăciune (ALRRM, 1973: 811). – Din ciumă (vezi sensul 3) sau dublet al[1] lui ciumăfaie „plantă erbacee toxică; laur” (< magh. csuda-fa).
39. [DRAM] ciumăfaie, s.f. – Tăciune de porumb; în satele de pe valea Marei se folosește ciumăfaie; în nord și pe Vișeu, ciumă; pe Iza, ciumăhaie; în paralel circulă și taciune sau tăciune (ALR 1973: 811). – Din ciumă + -faie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL