1. [MDA2] ciuhodar sm vz ciohodar
2. [Scriban] cĭuhodár, V. cĭohodar.
3. [DEX '09] BAȘ-CIOHODAR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Din tc. baș çuhadar.
4. [DEX '09] CIOHODAR, ciohodari, s. m. Slujbaș la curtea domnească din Țara Românească și Moldova având obligația să îngrijească de încălțămintea domnului sau îndeplinind funcția de lacheu al acestuia. – Din tc. çuhadar.
5. [MDA2] baș-ciohodar sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/8 / V: (rar) ~-ciuhodar / Pl: ~i / E: baș + ciohodar] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) prim ciohodar sau camerier al sultanului. 4-7 (La noi) (Persoană cu) (rangul de) întâiul cămăraș al domnului, cu diferite funcții administrative.
6. [MDA2] baș-ciuhodar sm vz baș-ciohondar
7. [MDA2] cihodar sm vz ciohodar
8. [MDA2] ciodar sm vz ciohodar
9. [MDA2] ciohdar sm vz ciohodar
10. [MDA2] ciohodar sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 85 / V: duh~, cili~, ~hdar, ciod~, ~-aga, ~-bașa / Pl: ~i / E: tc çokadar „lacheu”] (Înv) 1 Slugă la un demnitar turc. 2 Sol al Porții. 3 Paznic. 4 (Rar) Slujbaș care îngrijea de încălțămintea domnului și a curții Si: cizmar, pantofar. 5 Slujitor domnesc. 6 Camerier. 7 Lacheu al palatului.
11. [MDA2] ciohodar-aga sm vz ciohodar
12. [MDA2] ciohodar-bașa sm vz ciohodar
13. [DEXI] baș-ciohodár s.m. 1 (în Ev. Med., în Imperiul Otoman) Prim-camerier al sultanului. 2 (în Ev. Med., în Țările Române) Prim cămăraș al domnului (cu diferite funcții administrative). • pl. -i. și baș-ciuhodár s.m. /<tc. baș çuhadar.
14. [DEXI] baș-ciuhodár s.m. v. baș-ciohodar.
15. [CADE] †BAȘ-CIOHODAR sm. 1 La Turci, primul ciohodar sau lacheu al Sultanului ¶ 2 🔎 Întîiul cămăraș al palatului domnesc: răposatul Măciucă... ~ și mîna dreaptă a Iu Vodă, cum s’ar zice astăzi întîiul aghiotant domnesc (I.-GH.) [tc. baš-čohodar].
16. [CADE] ‡ CIOHODAR sm. 1 Slujbaș al curții care îngrijea de încălțămintea Domnului: făcuse meseria de ~ în curtea acestui Principe (FIL.); baș-ciohodar, mai marele peste ciohodari ¶ 2 Slugă care însoțea pe înalții demnitari, la Turci ¶ 3 Slugă domnească (🖼1196): trimite-mi sus patru ~i (I.-GH.) [tc. čohodar].
17. [DLRLC] BAȘ-CIOHODAR, baș-ciohodari, s. m. (Învechit) Întîiul cămăraș al domnului, avînd sub porunca sa pe ceilalți ciohodari. Grigorie Ghica pornește pe baș-ciohodar Măciucă, care și aduce la curte pe Bărbucică, îl trîntește la pămînt și din poruncă domnească îi trage o falangă, apoi îl trimite surghiun la mănăstire. GHICA, S. 46. Poftisem la masă pe vărul Bufte... care a fost baș-ciohodar la domnul Ioniță Sturza-vodă. ALECSANDRI, T. I 239.
18. [DLRLC] CIOHODAR, ciohodari, s. m. (În orînduirea feudală din Țările Romîne) Slujbaș cu diferite atribuții pe lîngă domnitorii romîni; cămăraș. Ce-i «ciohodar», mamă Dumitră? – Ei, ce să fie? Un ciohodar, un slujitor domnesc. VLAHUȚĂ, CL. 111. Măciucă... îmi zise încet: Trimite-mi sus patru ciohodari. GHICA, S. A. 53. Doi ciohodari pe capră, doi în coadă și alți șase împrejurul caretei. FILIMON, C. 312. Voi, nouă portari, ’Nchideți nouă porți, Nouă ciohodari, Tăiați nouă frați Din cei nouă brazi, Cu vătaful zece, Care mi-i întrece. TEODORESCU, P. P. 51.
19. [DLRM] BAȘ-CIOHODAR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întîiul ciohodar. – Tc. bașçuhadar.
20. [DLRM] CIOHODAR, ciohodari, s. m. (Inv.) Slujbaș cu diferite atribuții pe lîngă domnitorii romîni; (în special) câmăraș. – Tc. çohadar.
21. [Șăineanu, ed. VI] ciohodar n. odinioară: 1. mai marele peste încălțămintele Domnului: își făcuse meseria de ciohodar în curtea acestui principe FIL.; baș-ciohodar, întâiul camerier al palatului; 2. servitori cari însoțeau pe înalții dregători la Turci; 3, slugă domnească, lacheu al palatului: trimite-mi sus patru ciohodari GHICA. [Turc ČOHADAR].
22. [Șăineanu, ed. VI] ici-ciohodar m. od. îngrijitorul încăltămintelor lui Vodă (numit obișnuit ciohodar). [Turc. IČ ČOHODAR, slugă din năuntru].
23. [Scriban] cihodár, V. cĭohodar.
24. [Scriban] cĭohodár m. (turc. čohadar, čokadar, d. čoha, čoka, postav, adică „acela care e îmbrăcat cu postavu stăpînuluĭ”). Vechĭ. Lacheŭ care îngrijea de încălțămintea domnuluĭ. Lacheŭ care-ĭ escorta pe înalțiĭ funcționarĭ la Turcĭ. Baș-cĭohodar, șefu lacheilor. – Și cih- și cĭŭh-.
25. [DOOM 3] baș-ciohodar s. m., pl. baș-ciohodari
26. [DOOM 3] ciohodar s. m., pl. ciohodari
27. [DOOM 2] baș-ciohodar s. m., pl. baș-ciohodari
28. [DOOM 2] ciohodar s. m., pl. ciohodari
29. [DER] ciohodar (ciohodari), s. m. – 1. În Turcia, servitor al Marelui Vizir sau al unui pașă. – 2. Camerier, slujbaș la curtea domnească avînd obligația să se îngrijească de îmbrăcăminte. – 3. Camerier, lacheu, servitor. Tc. çohadar (Șeineanu, II, 130). – Der. baș-ciohodar sau ciohodar-aga, s. m. (camerierul principal al sultanului); ciohădărit, s. n. (contribuție de un leu pe an pe care o plăteau toți pantofarii; era renta camerierului principal al Domnului).
30. [DLRLV] CIUHODAR ș.m. v. ciohodar.
31. [DLRLV] CIHODAR(IU) s. m. v. ciohodar.
32. [DLRLV] CIOHDAR s. m. v. ciohodar.
33. [DLRLV] CIOHODAR s. m. (Mold., ȚR)1 1. Slugă la un vizir sau la un pașă. A: Rămas-au hanul cu tătarii și pașa numai cu ciohodarii. AXINTE URICARIUL. Îndată au poruncit vezirul acelor doi ciohodari. H 1771, 97v cf. PSEUDO-MUSTE; IM 1754, 10v; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 17792, 86v. B: Avea lîngă dînsul sașe ciohodari, iară în cojoace îmbrăcați. IM 1730, 16r. 2. Slujitor domnesc, lacheu al palatului. A: L-au pus în caretă domnească cu șase cai și cu ciohodari. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. AXINTE URICARIUL; GHE0RGACHI. B: Să-i lase numai cămăraș si cihodariu, iar alt grec lîngă el nu-i mai trebuie. ANON. CANTAC.; cf. LEX. 1683, 57v. Variante: cihodar(iu) (AXINTE URICARIUL; ANON. CANTAC.), ciohdar (AXINTE URICARIUL), ciuhodar (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 17792, 86v). Etimologie: tc. çuhadar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL