1. [DEX '09] CIUFULIRE, ciufuliri, s. f. Acțiunea de a ciufuli. – V. ciufuli.
2. [MDA2] ciufulire sf [At: DICȚ. / Pl: ~ri / E: ciufuli] 1 Zbârlire a părului sau a bărbii cuiva. 2 Tras de păr. 3 (Pex) Bătaie dată cuiva.
3. [DEX '09] CIUFULI, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr). – Din ciuf.
4. [MDA2] ciufala sf vz ciufuli[1]
5. [MDA2] ciufuli vt [At: MARIAN, O. I, 232 / Pzi: ~lesc / E: ciuf] 1 A zbârli părul sau barba cuiva. 2 A trage de păr pe cineva. 3 (Pex) A bate pe cineva (trăgându-l de păr). 4 A ciufului.
6. [CADE] ❍ CIUFULI2 (-ulesc), CIUFULUI (-uesc) vb. tr. Mold. Trans. A lua în bătaie de joc: Două lemne se sfădesc Și mereu se ciufulesc (IK.-BRS.) [ung. csufolni].
7. [CADE] CIUFULI1 (-ulesc) vb. tr. A trage de ciuf, punînd părul în neorînduială, a sbîrli părul; Ⓕ: tremura ca brebeneii ciufuliți de vînt (DLVR.).
8. [DLRLC] CIUFULI, ciufulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la păr sau barbă) A pune în dezordine, a zbîrli. Dau fuga la gavanoșelul cu pomadă, vîr degetele în el, întind în palmă unsoarea și-mi ciufulesc, îmi ridic vîlvoi într-o clipă tot părul din cap. SADOVEANU, M. 194. ◊ A trage de păr. Leanca a ciufulit-o și i-a tras o palmă. PAS, Z. I 185. 2. A-și bate joc de cineva, a lua peste picior. Nu trebuie să ne lăsăm... să lăsăm legea ciufulită. CAMILAR, N. II 293. Oamenii de pe-aici... întocmesc și ei obști. Nu vă lăsați ciufuliți! CAMILAR, T. 42.
9. [DLRM] CIUFULI, ciufulesc, vb. IV. Tranz. 1. A zbîrli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva. 2. (Reg.) A-și bate joc de cineva. – Din ciuf2 + magh. csúfolni.
10. [Șăineanu, ed. VI] ciufulì v. 1. a trage de ciuf sau de păr; 2. a se lua de păr, a se încăiera; 3. Tr. (Mold. ciufuluì) a-și bate joc, a batjocori: vreme-i să ne ciufulim POP.
11. [Scriban] cĭufulésc v. tr. (ung. csúfúlni, a se urîți, d. csúf, urît; csúfolni, a lua în rîs. V. cĭuf 3). Zbîrlesc, stric peptănătura. Fam. Trag de păr, tîrnîĭ. V. refl. Te-aĭ cĭufulit, ți s’a cĭufulit păru.
12. [DOOM 3] ciufulire s. f., g.-d. art. ciufulirii
13. [DOOM 2] ciufulire s. f., g.-d. art. ciufulirii
14. [DOOM 3] ciufuli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulesc, 3 sg. ciufulește, imperf. 1 ciufuleam; conj. prez. 1 sg. să ciufulesc, 3 să ciufulească
15. [DOOM 2] ciufuli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulesc, imperf. 3 sg. ciufulea; conj. prez. 3 să ciufulească
16. [Argou] a ciufuli veverița expr. (er., adol., obs.) a practica cuniliția.
17. [DRAM 2021] ciufulí, ciufulesc, v.t.r. (reg.) 1. A se părui. 2. A batjocori; a face pe cineva ridicol: „Că tare mult o ciufulit pă tăte fetele” (Memoria, 2001: 14). – Din ciuf „smoc de păr” (MDA).
18. [DRAM 2015] ciufuli, ciufulesc, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A se părui. 2. A batjocori; a face pe cineva ridicol: „Că tare mult o ciufulit pă tăte fetele” (Memoria, 2001: 14). – Din ciuf „smoc de păr” (DEX, MDA).
19. [DRAM] ciufuli, ciufulesc, vb. intranz. – A batjocori; a face pe cineva ridicol: „Că tare mult o ciufulit pă tăte fetele” (Memoria 2001: 14). – Din ciuf „smoc de păr” > ciufuli „a se părui”, contaminat cu magh. csúfolni „a ridiculiza, a înșela”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL