1. [DEX '09] CIUDOS, -OASĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (Înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. -os.
2. [MDA2] ciudos, ~oasă a [At: CONACHI, P. 186 / Pl: ~oși, ~oase / E: ciudă + -os] 1 (Înv) Vrednic de admirație Si: admirabil, minunat. 2 (Înv) Ciudat (3). 3 Plin de ciudă Si: mânios, furios, supărăcios, arțăgos.
3. [CADE] CIUDOS adj. Plin de ciudă, necăjit, supărat: apoi, ciudoasă, îI împinse de spate înaintea ei (SAD.).
4. [DLRLC] CIUDOS, -OASĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă, de necaz, de mînie, de ură și invidie. De ciudă-că era ciudoasă baba... l-a înghițit. ȘEZ. II 49. ◊ (Adverbial) Încrețea mereu buzele... parcă s-ar fi strîmbat ciudos. C. PETRESCU, C. V. 85. 2. (Învechit) Ciudat. Nu sînt contra, dar dacă mama e așa de ciudoasă, ce pot face eu? DUNĂREANU, CH. 230. Ești frumoasă, Ești și blîndă, n-ai pornire; Dar atîta de ciudoasă, Încît alta nu-i în fire. CONACHI, P. 186.
5. [DLRM] CIUDOS, -OASĂ, ciudosi, -oase, adj. 1. Plin de ciudă. 2. (Înv.) Ciudat. – Din ciudă + suf. -os.
6. [Scriban] cĭudós, -oásă adj. (d. cĭudă). Care ține mult cĭuda. Care se încĭudează ușor, supărăcĭos. V. mînios.
7. [DOOM 3] ciudos adj. m., pl. ciudoși; f. ciudoasă, pl. ciudoase
8. [DOOM 2] ciudos adj. m., pl. ciudoși; f. ciudoasă, pl. ciudoase
9. [DRAM 2021] ciudós, -oasă, ciudoși, -oase, adj. Supărăcios, înciudat: „Dar românii, încă ciudoși; de ce să le ducă tătarii bunătățile, scumpeturile...?” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 211). – Din ciudă + suf. -os.
10. [DRAM 2015] ciudos, -oasă, ciudoși, -oase, adj. – Supărăcios, înciudat. – Din ciudă + suf. -os (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL