1. [MDA2] ciudăție sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: ciudat + -ie] (Înv) 1 Minunăție. 3 Ciudățenie (2-3). 4 Originalitate. 5 Ciudățenie (5). 6 (Îlav) Cu ~ Bizar.
2. [CADE] CIUDĂȚENIE, CIUDĂȚIE sf. Lucru ciudat, întîmplare sau purtare ciudată: tinerețea are multe ciudățenii de acestea (SAD.); toate nesăbuitele ciudății ale unor așa discordante contraste (ODOB.).
3. [Scriban] cĭudățénie f. Capriciŭ, extravaganță, bizarerie. – Rar cĭudăție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL