1. [DEX '09] CIUBUCAR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar.
2. [MDA2] ciubucar [At: DAMÉ, T. 104 / Pl: ~e sm, ~i sn / E: ciubuc + -ar] 1 sn (Reg) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubuce (9). 2 sm (Înv) Fabricant de ciubuce (3) Si: (înv) ciubucciu (2). 3 sm (Înv) Negustor de ciubuce (3) Si: (înv) ciubucciu (3). 4 sm (Fig; pfm) Persoană care umblă după ciubucuri (13).
3. [CADE] CIUBUCAR (pl. -are) sn. 1 🏠 Unealtă a zidarului cu care se trag ciubuce pe pereți (🖼 1225) ¶ 2 🔧 Rindea cu care tîmplarul face ciubuce de-a lungul unei scînduri sau grinzi (🖼 1226).
4. [DLRLC] CIUBUCAR2, ciubucare, s. n. (Popular) Unealtă de zidărie, cu care se fac ciubucele (2).
5. [DLRLC] CIUBUCAR1, ciubucari, s. m. (Familiar) Șperțar.
6. [DLRM] CIUBUCAR2, ciubucari, s. m. (Fam.) Șperțar.- Din ciubuc + suf. -ar.
7. [DLRM] CIUBUCAR1, ciubucare, s. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). – Din ciubuc+ suf. -ar.
8. [Șăineanu, ed. VI] ciubucar n. unealtă, de tras ciubuce pe zid.
9. [Scriban] cĭubucár n., pl. e. Instrument de făcut cĭubuce pe zidurĭ.
10. [DOOM 3] ciubucar1 (persoană) (fam.) s. m., pl. ciubucari
11. [DOOM 3] ciubucar2 (unealtă) (pop.) s. n., pl. ciubucare
12. [DOOM 2] ciubucar1 (persoană) (fam.) s. m., pl. ciubucari
13. [DOOM 2] ciubucar2 (unealtă) (pop.) s. n., pl. ciubucare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL