1. [DEX '09] CIUBUC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. Fig. (Fam.) Avantaj sau câștig ilicit. – Din tc. çubuk.
2. [MDA2] ciubuc sn [At: TARIF (1761), ap. ȘIO / V: (reg) ceb~, cib~, ~ut / Pl: (1-12), ~uri (13) / E: tc çubuk, bg чибук] 1 (Îrg) Vergea. 2 (Îrg) Vargă de făcut cozi de lulele. 3 (Înv) Pipă (orientală) cu țeavă lungă. 4 (Înv) Țeavă de lulea Si: (reg) cămiș. 5 (Reg) Tub scurt de fildeș, de chihlimbar etc., care se pune la capătul țevii lulelei și pe care îl ia fumătorul în gură Si: muștiuc, (iuz) imamea. 6 (Reg) Baston. 7 (Reg) Produs zaharos în formă de bastonaș (spiralat). 8 (Reg) Fire din țesătura unei stofe ieșite în relief față de restul bătăturei. 9 Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. Si: brâu, chenar, colac, cornișă, părcan. 10 Unealtă cu care se fac asemenea ornamente Si: ciubucar, lambar. 11 (Pfm; îe) A fi ~ A fi amorezat. 12 (Pfm; îe) A aprinde (sau a trage ori a bea) ~ A fuma. 13 (Fig; pfm) Bacșiș.
3. [CADE] CIUBUC (pl. -ce) sn. 1 Pipă orientală cu țeava foarte lungă (🖼 1223): se deprinde a bea cafea turcească și a fuma dintr’un ~ lung (NEGR.); Ⓕ înțepenise acolo, prididit de sloată, cu un ~ de ghiață la gură (VLAH.) ¶ 2 💒 Brîu, dungă rotundă de tencuială sau din piatră cioplită ce se face de-a lungul unui perete sau unui tavan, ori în jurul unei coloane (🖼 1224): rămase cu ochii în podele, numărînd mecanicește ciubucele plafonului (D.-ZAMF.) ¶ 3 🔧 Scobitură, cu ridicături și adîncături ce se face cu o rindea specială de-a lungul unei scînduri sau unei grinzi ¶ 4 Vargă, dungă făcută pe o țesătură ¶ 5 🍽 Un fel de acadea în formă de bastonaș [tc.].
4. [DLRLC] CIUBUC, ciubuce și (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă (și cu imamea de fildeș sau de chihlimbar). V. lulea, narghilea. Șade turcul, gras, uituc, Și-i tot trage din ciubuc. BANUȘ, B. 29. Nedreptatea de pe pămînt vine de la aceia cu pungă groasă, cu ciubuc mare, cu burtă mare. PAS, L. II 99. Sorbiră din cafea, traseră de două-trei ori din ciubuc. GHICA, S. 282. Maiorul se ținea în picioare... pufăind nemțește dintr-un ciubuc. RUSSO, O. 48. ♦ Țeava de lulea. Mă dusei pe ici-colea După ciubuc de lulea. ȘEZ. I 296. 2. Ornament în relief, cu un profil dreptunghiular sau curbat, care înconjură un perete, un tavan, o piesă de tîmplărie etc. V. chenar, cornișă. Pe dinafară, șase ferestre mari, ciubuce și ornamente monumentale. CARAGIALE, O. II 97. 3. (Familiar, caracteristic pentru societatea burgheză) Avantaj (material, adesea bănesc) sau cîștig (neoficial, luat pe sub mînă, adesea necinstit); bacșiș; ciupeală, șperț.
5. [DLRM] CIUBUC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeavă lungă (și cu imamea de fildeș sau de chihlimbar). ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief, cu profil dreptunghiular sau curbat, care înconjură un perete, un tavan etc. 3. (Fam.) Avantaj sau cîștig (necinstit); bacșiș, șperț. – Tc. çubuk.
6. [Șăineanu, ed. VI] ciubuc n. 1. lulea orientală cu țeava lungă și cu imamea de fildeș: boierul trage ciubuc în vremea asta AL.; 2. vargă ce zidarii trag pe pereți ori tavanuri: pereții erau împodobiți, iar ciubucele erau poleite ISP.; 3. dungă pe pânzeturi și covoare de lână; 4. cofetură în formă de bastonaș, făcută din zahăr cu boia roșie. [Turc. ČUBUK].
7. [Scriban] cĭubúc n., pl. e (turc. čubuk, čebuk și čibuk; ngr. tsibúki, bg. sîrb. čibuk, rus. čubúk). Lulea orientală lungă. Băț (baston, bucată) de ceară roșie, de acadea, de cĭocolată. Dungă, brîŭ proeminent făcut pe zidurĭ ca ornament. Adv. Fam. Înamorat cĭubuc (maĭ des lulea), foarte înamorat. – Maĭ rar cibuc, vechĭ și cebuc.
8. [MDA2] cebuc sn vz ciubuc
9. [MDA2] cibuc1 sn vz ciubuc
10. [MDA2] ciobâc sm vz ciubuc2
11. [MDA2] ciubut sn vz ciubuc
12. [CADE] CEBUC = CIUBUC.
13. [CADE] CIBUC1 = CIUBUC.
14. [CADE] CIUBEICĂ (pl. -ci) sf. Lulea scurtă: mozolea în gură o ~ fără tintiun (SAD.) [comp. CIUBUC].
15. [CADE] CIUBUCEL (pl. -ele) sn. dim. CIUBUC.
16. [Scriban] cebúc, V. cĭubuc.
17. [Scriban] cibúc, V. cĭubuc.
18. [DOOM 3] ciubuc2 (pipă; ornament) (înv.) s. n., pl. ciubuce
19. [DOOM 3] ciubuc1 (bacșiș) (fam.) s. n., pl. ciubucuri
20. [DOOM 2] ciubuc2 (bacșiș) s. n., pl. ciubucuri
21. [DOOM 2] ciubuc1 (pipă, ornament) s. n., pl. ciubuce
22. [DER] ciubuc (ciubuce), s. n. – 1. Nuia, vargă, joardă. – 2. Băț, stinghie. – 3. Ornament în relief, mulură. – 4. Cornișă. – 5. Rindea de fălțuit. – 6. Dungă, linie la țesături. – 7. Țeavă de lulea. – 8. Pipă, lulea. – 9. (Arg.) Pleașcă, chilipir. – Mr. ciubucă, ciubuche, megl. ciăbuc. Tc. çubuk, çibuk (Roesler 69; Meyer 446; Șeineanu, II, 136; Ronzevalle 75); cf. ngr. τζιμβούϰι, τζουμβούϰι, alb. tšibuk, tšubuk, bg. čibuk, sb. čibuk, pol. cybuch, rus., rut. čubuk, sp. chibuqui. – Der. ciubeică, s. f. (pipă uzată); ciubucar, s. m. (fabricant de pipe; rindea de fălțuit); ciubucciu, s. m. (înv., fabricant de pipe; slujitor care avea sarcina să curețe și să aprindă pipa domnitorului); ciubuccerie, s. f. (îndeletnicirea acestui slujitor). După Miklosich, Wander., 14, rut. provine din rom. Pentru der. de la ciubeică, Pascu, Suf., 238 și Iordan, Dift., 102; totuși această der. este greu de acceptat, dacă nu se ține seama de o confuzie cu ciovei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL