1. [MDA2] ciublă sf [At: LIUBA – IANA, M. 100 / Pl: ~le / E: mg csobolyó] (Reg) Vas (de lut sau de lemn) spart la gură.
2. [Scriban] cĭúblă f., pl. e (var. din cîblă). Mold. sud. Un vas compus din doage, cu o capacitate de 10 litri și întrebuințat la măsurat lucrurĭ uscate. Cantitate egală cu cuprinsu uneĭ cĭuble.
3. [MDA2] cioblă sf vz ciublă
4. [DER] ciublă (-le), s. f. – (Trans.) Cană. Mag. csobolyó (DAR); după Lacea, Dacor., IV, 779, din germ. Kübel, dar fonetismul se opune acestei explicații.
5. [DAR] ciublă, ciuble, s.f. (reg.) vas de pământ spart la gură; zebeleș.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL