1. [DEX '09] CITEȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.
2. [MDA2] ceteț, ~eață a vz citeț
3. [MDA2] citeț, ~eață [At: MARDARIE, L. 4430 / V: cet~ / Pl: ~i, ~e / E: citi + -eț] 1-2 smf, a (Rar) Cititor (1-2). 3 sm (Bis) Persoană din cler care, prin hirotonisire, se face demn de a citi din cărțile sfinte. 4 a (D. scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor Si: (înv) deslușit, lizibil.
4. [CADE] ❍ CETEȚ 👉 CITEȚ.
5. [CADE] * CITEȚ, CETEȚ I. adj. Care se poate citi ușor: ai o slovă mai citeață chiar decît a dascalălui Pricochi (ALECS.). II. sm. ⛪ = ANAGNOST [vsl. čĭtĭcĭ].
6. [DLRLC] CITEȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mînă) Care se poate citi ușor; limpede, deslușit. Ai o slovă mai citeață chiar decît a dascălului. ALECSANDRI, T. I 320. ◊ (Adverbial) Se întoarse la hartă, și de data asta descoperi orașul imediat; era mai citeț și mai mare sera decît se așteptase. C. PETRESCU, Î. I 105.
7. [DLRM] CITEȚ2, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mînă) Care se poate citi ușor; deslușit. – Din citi + suf. -eț.
8. [Șăineanu, ed. VI] citeț a. ce se poate lesne citi: scrisoare citeață. [Slav. ČĬTĬȚĬ]. ║ m. cititor în biserică, anagnost.
9. [Scriban] citéț s. (vsl. čitĭcĭ, cititor). Vechĭ. Cititor în biserică, anagnost. Azĭ. Adj., f. -eață. Legibil, ușor de citit: litere citețe.
10. [DOOM 3] citeț1 adj. m., pl. citeți; f. citeață, pl. citețe
11. [DOOM 2] citeț1 adj. m., pl. citeți; f. citeață, pl. citețe
12. [Argou] a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL