1. [DEX '09] CITAȚIE, citații, s. f. 1. Invitație oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfățișeze la o anumită dată înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități; citare; p. ext. (concr.) hârtie oficială care cuprinde această invitație. 2. (Înv.) Citat. [Var.: (înv.) citațiune s. f.] – Din fr. citation, lat. citatio, -onis.
2. [MDA2] citație sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 50 / V: (înv) țit~, ~țiune (P: ~ți-u~), (pop) cet~[1] / Pl: ~ii / E: fr citation, lat citatio, -onis] 1 Invitație oficială scrisă, prin care persoană este chemată să se înfățișeze, la o anumită dată, înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități Si: citare (1), citat1 (2). 2 (Pex) Hârtie oficială care conține citația (1) Si: citare (2), citat1 (3). 3 (Înv) Pasaj reprodus întocmai dintr-o scriere sau comunicare a cuiva (în sprijinul celor expuse, argumentate) Si: citat1 (1). 4 (Rar) Menționare.
3. [DLRLC] CITAȚIE, citații, s. f. 1. Invitație oficială, făcută în scris, prin care o persoană e chemată să se înfățișeze îs ziua hotărîtă înaintea unei instanțe judecătorești sau unei autorități; p. ext. hîrtie oficială (anunțul, ordinul somația, actul) care cuprinde această invitație. Într-o bună dimineață se trezește obștia cu citație. C. PETRESCU, Î. II 208. 2. (Învechit) Citat. Am ținut numai să fac o schiță, folosindu-mă de cîteva citații. IBRĂILEANU, SP. CR. 78. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: citațiune (MACEDONSKI, O. IV 50, ODOBESCU, S. III 62) s. f.
4. [DLRM] CITAȚIE, citații, s.f. 1. Invitație oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfățișeze în ziua hotărîtă înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități; p. ext. hîrtie oficială care cuprinde această invitație. 2. (Înv.) Citat. [Var.: (înv.) citațiune s. f.] – Fr. citation (lat. lit. citatio, -onis).
5. [DN] CITAȚIE s.f. Invitație oficială scrisă, prin care cineva este chemat să se prezinte înaintea unei instanțe judecătorești; (p. ext.) hîrtie oficială care cuprinde această invitație. [Gen. -iei, var. citațiune s.f. / < lat. citatio, it. citazione, cf. fr. citation].
6. [MDN '00] CITAȚIE s. f. înscris oficial prin care cineva este invitat să se prezinte înaintea unui organ judecătoresc sau de urmărire penală. (< fr. citation, lat. citatio)
7. [DEX '09] CITAȚIUNE s. f. v. citație.
8. [MDA2] citațiune sf vz citație
9. [MDA2] țitație sf vz citație
10. [CADE] * CITAȚIUNE, * CITAȚIE sf. 1 ⚖️ Hîrtie prin care se aduce la cunoștința cuiva să se înfățișeze la ziua hotărîtă înaintea judecătorilor: du-te acasă moșule, că s’a pornit citația, o s’o primești (BR.-VN.) ¶ 2 Pasaj citat dintr’o lucrare, dintr’un autor [fr.].
11. [DLRLC] CITAȚlUNE s. f. v. citație.
12. [DLRM] CITAT, citate, s. n. Fragment dintr-o scriere reproduc întocmai și cu indicația izvorului, cu scopul de a întări și a ilustra o idee sau o argumentare. – V. cita.
13. [DLRM] CITAȚIUNE s. f. v. citație.
14. [DN] CITAȚIUNE s.f. v. citație.
15. [Șăineanu, ed. VI] citați(un)e f. 1. ordinul și actul prin care se somează de a compare înaintea tribunalului; 2. pasaj luat dintr’un autor; 3. punere la ordinea zilei a unui militar pentru o acțiune strălucită sau un act de eroism.
16. [Scriban] *citațiúne f., (lat. citátio, -ónis). Acțiunea de a cita. Pasagiŭ citat: citațiunile uneĭ cărțĭ. Hîrtie care conține un ordin pin care te cheamă la judecată (ca vinovat orĭ ca martur). – Și -áție.
17. [DOOM 3] citație (convocare oficială) (desp. -ți-e) s. f., art. citația (desp. -ți-a), g.-d. art. citației; pl. citații, art. citațiile (desp. -ți-i-)
18. [DOOM 2] citație (-ți-e) s. f., art. citația (-ți-a), g.-d. art. citației; pl. citații, art. citațiile (-ți-i-)
19. [MDO] citație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL