1. [MDA2] citară sf vz chitară
2. [DEX '09] CHITARĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară ale cărei sunete sunt captate și amplificate. [Var.: ghitară s. f.] – Din it. chitarra.
3. [DEX '09] CITA, citez, vb. I. Tranz. 1. A menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală, la un anumit termen, în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator. – Din fr. citer, lat. citare.
4. [DEX '09] GHITARĂ s. f. v. chitară.
5. [MDA2] chitară sf [At: LB / V: cit~, ghit~ sf / Pl: ~re, ~tări / E: it chitarra] 1 Instrument muzical cu 6 coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. 2 (Îs) ~ electrică Chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice.
6. [MDA2] cita vt [At: LB / V: (reg) ți- / Pzi: ~tez / E: fr citer, lat citare] 1 A numi pe cineva sau ceva spre cunoștința publică ori pentru confirmare. 2 A reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 3 A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva. 4 A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator.
7. [MDA2] ghitară sf vz chitară
8. [MDA2] țita v vz cita
9. [CADE] CHITARĂ, * GHITARĂ (pl. -re) sf. 🎼 Instrument de muzică cu șase coarde (🖼 1134): învățau fetele să cînte din chitară (I.-GH.); să-i cînți din ghitară marșul lui Napoleon (ALECS.) [ngr. κιθάρα; fr. guitare].
10. [CADE] * CITA (-itez) vb. tr. 1 ⚖️ A chema la înfățișare (într’un proces) ¶ 2 A repeta, a reproduce exact cuvintele cuiva sau un pasagiu dintr’un autor ¶ 3 A aduce ca dovadă, a pune de față: ~ un fapt ¶ 4 A semnala atențiunii publicului: ~ un militar pentru fapte de războiu [fr.].
11. [CADE] * GHITARĂ 👉 CHITARĂ.
12. [DEX '98] CHITARĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitară s. f.] – Din it. chitarra.
13. [DEX '98] CITA, citez, vb. I. Tranz. 1. A menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator. – Din fr. citer, lat. citare.
14. [DLRLC] CHITARĂ, chitare, s. f. (Și în forma ghitară) Instrument muzical asemănător cu vioara, cu șase coarde, pe care se scot sunete prin pișcare sau lovire cu degetele. Prinzi cîntul înainte de-a răsuna-n chitară. LESNEA, C. D. 121. Lăutarii, înstrunîndu-și scripcile și ghitara, începeau cîntecul. SADOVEANU, O. VI 208. În fața ei, un bătrîn cu barba neîngrijită, orb, îi cînta din chitară. BASSARABESCU, V. 16. Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. EMINESCU, O. I 152. – Pl. și: chitări (ISPIRESCU, L. 237).- Variantă: ghitară s. f.
15. [DLRLC] CITA, citez, vb. I. Tranz. 1. A numi, a indica pe cineva sau ceva (prin scris sau prin viu grai) pentru a face cunoscut, pentru a adeveri, a confirma, a întări ceva; a semnala, a reaminti (o faptă, o întîmplare, un merit) pentru a servi de exemplu. Mi se pare un lucru extraordinar să-l văd pe tata în cartea mea de istorie... Ce ar spune colegii mei, profesorul? Ar începe așa, ca la toate lecțiile: «Astăzi vom învăța despre»... și ar cita numele tatei. SAHIA, N. 50. După scena citată, autorul ne arată deodată și adîncimea sa filozofică. GHEREA, ST. CR. I 273. 2. A reproduce întocmai, oral sau în scris (cu indicarea sursei), ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva în scris să se înfățișeze în ziua hotărîtă înaintea unei instanțe judecătorești. A fost citat ca martor într-un proces.
16. [DLRM] CHITARĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu șase coarde, care emite sunete prin pișcare sau lovire cu degetele. [Var.: ghitară s. f.] – It. chitarra.
17. [DN] CHITARĂ s.f. Instrument muzical cu șase coarde, care emite sunete prin ciupirea sau lovirea acestora cu degetele. [Var. ghitară s.f. / < it. chitarra].
18. [DN] CITA vb. I. tr. 1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva. 2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat. 3. A chema (pe cineva) în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. [Cf. lat., it. citare, fr. citer].
19. [DN] GHITARĂ s.f. v. chitară.
20. [MDN '00] CHITARĂ s. f. intrument muzical cu șase coarde, acționat prin ciupire sau lovire cu degetele. (< it. chitarra)
21. [MDN '00] CITA vb. tr. 1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări, a face cunoscut; a semnala cuiva. 2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva. 3. a chema în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. (< fr. citer, lat. citare)
22. [Șăineanu, ed. VI] chitară f. instrument de muzică cu coarde.
23. [Șăineanu, ed. VI] cità v. 1. a chema să compară înaintea unui tribunal; 2. a raporta un pasaj, dintr’un autor: a cita pe Virgiliu; 3. a semnala, a desemna: a cita ca model.
24. [Șăineanu, ed. VI] ghitară f. V. chitară.
25. [Scriban] chitáră f., pl. e (ngr. kithára, it. chitarra. V. ceteră, citeră). Un instrument muzical cu șase coarde care sună tragîndu-le cu degetu: a cînta din chitară (saŭ cu chitara). – Fals ghi- (după fr.)
26. [Scriban] *citéz v. tr. (lat. citare). Amintesc un text, un autor, o carte. Menționez, semnalez: a fost citat pentru vitejia luĭ. Chem la judecată în calitate de judecător: a cita un martur.
27. [Scriban] ghitáră, V. chitară.
28. [DOOM 3] chitară s. f., g.-d. art. chitarei; pl. chitare
29. [DOOM 3] cita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. citez, 3 citează; conj. prez. 1 sg. să citez, 3 să citeze
30. [DOOM 2] chitară s. f., g.-d. art. chitarei; pl. chitare
31. [DOOM 2] cita (a ~) vb., ind. prez. 3 citează
32. [MDO] chitară
33. [IVO-III] chitară, -re.
34. [DTM] citară v. kithara.
35. [DTM] chitară I V. kithara. II. 1. (it. chitarra; sp. guitarra; fr. guitare; germ. Gitarre; engl. guitar). Instrument cordofon acționat prin ciupire. Denumirea derivă de la termenul arab qîtar care l-a preluat pe cel gr. χιθάρα, kithara*. Apare în sec. 13 în Peninsula Iberică. Corpul, inițial de forma lautei*, mai târziu de forma cifrei 8, era plat, cu eclise înguste. Fața, prevăzută cu orificiu de vibrație, avea tastieră* lată, împărțită prin bare (I, 2) metalice marcând intervalul de semiton*. În ev. med., c. are denumirea de quinterna (lat.) sau chiterna (it.). În zilele noastre cele 6 coarde simple sunt acordate în Mi La re sol si mi1. Partida (2) se notează în cheie* sol, cu o octavă* mai sus decât sunetul real. Apăsarea mai multor coarde la același nivel (barré*) și formarea flajeolatelor* între sunetele armonice 2-6 sunt realizabile. Utilizată ca instr. solistic sau de acomp. în muzica pop., distractivă, de dans etc., c. și-a câștigat locul în partiturile de operă (Rossini, Bărbierul din Sevilla; Verdi, Falstaff, Otello etc.) și de muzică simf. (Mahler, Simf. nr. 7; Schönberg, Serenade etc.). 2. În comparație cu c. (1), chitarrina (it.) are un format mai mic, este acordată o terță* mai sus. 3. C. cvintbas are acordajul o cvintă mai jos decât c. (1). 4. Chitarrino (it.) este un instr. pop. de dimensiune mică. 5. Chitarra battente (it.), cu eclise largi, cu 5 coarde triple este acționată cu ajutorul unui plectru*. 6. C. rusească are 7 coarde acordate Re Sol Si re sol si re1. 7. C. havaiană este acționată prin alunecarea pe coarde a degetului prevăzut cu un inel metalic. 8. C. electrică (cu sau fără cutie de rezonanță*) este instr. cordofon, al cărui sunet este intensificat cu ajutorul amplificatorului electric. Știma* acestor instr. poate fi notată și printr-un fel de tabulatură* (simboluri de litere, cifre, linii și puncte). Sin.: ghitară.
36. [DTM] chitară cvintbas v. chitară (II, 3).
37. [DTM] chitară havaiană v. chitară (II, 7).
38. [DTM] chitară rusească v. chitară (II, 6).
39. [DTM] ghitară v. chitară.
40. [DTM] liră-chitară (germ. Lyragitarre), instr. cu coarde ciupite din sec. 18, de forma lirei antice (v. lyră), cu două orificii de vibrație pe față. Între cele două brațe se găsea un al treilea (împărțit prin bare metalice în intervale de semitonuri*), peste care erau întinse 6 coarde metalice. Alte tipuri liră-harfă (fr. Harpolyre și Lyro-harpe) aveau pe fiecare braț câte 3, respectiv câte 2 coarde.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL