1. [Șăineanu, ed. VI] Ciru m. regele Persiei, fiul lui Cambize, detronă pe moșu-său Astiage, regele Mezilor, fundă și mări prin cuceririle sale imensul imperiu al Perșilor (620-529).
2. [DEX '09] CIR s. n. (Reg.) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr.
3. [MDA2] cir sms [At: FILIPESCU, ap. TDRG / E: ucr чир] 1 Cocă de lipit, făcută din făină și apă Si: (pop) bruftuială, mănjală. 2 Lut folosit la lipitul pereților Si: bruftuială Cf muruială. 3 (Pex) Pastă moale, vâscoasă care seamănă cu o cocă de lipit. 4 Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată Si: terci. 5 Mâncare făcută din făină, apă fiartă și sare.
4. [CADE] CIR sbst. Mold. Bucov. 🍽 Terciu, zeama mămăligii: mănîncă mămăligă cu mujdeiu și bea ~ (VOR.) [rut. čyr].
5. [DLRLC] CIR s. n. (Regional) Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a o amesteca; terci. Hai, Anică, să mîncăm, s-a face mămăliga cremene și cirul s-a răci. CONTEMPORANUL, IV 392. Cînd din mămăligă se ia și cir (zeamă), atunci se pune apă mai multă și făină mai puțină. ȘEZ. V 5. ♦ Pastă moale făcută din făină de grîu, cartofi, lut etc., asemănătoare cu pasta de lipit.
6. [DLRM] CIR s. n. (Reg.) Zeamă scoasă din mămâliga care fierbe, înainte de a fi mestecată; terci. ♦ Pastă făcută din făină, din lut etc., asemănătoare cu pasta de lipit. – Comp. ucr. čYr.
7. [DN] CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus].
8. [MDN '00] CIR s. m. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus)
9. [Șăineanu, ed. VI] cir m. Mold. terciu. [Cf. ciriș].
10. [Scriban] cir n. (rut. čir, id.) Nord. Tercĭ.
11. [Scriban] tercĭ n., pl. urĭ (cp. cu germ. de sus sterz, störz, tercĭ). Amestec semi lichid de făină (de popușoĭ, de grîŭ) cu apă (ferbinte saŭ rece): mămăliga, în ainte de a se întări, e tercĭ. – În nord cir. V. sos.
12. [DOOM 3] cir1 (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri
13. [DOOM 3] cir2 (terci) (reg.) s. n.
14. [DOOM 2] cir1 (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri
15. [DOOM 2] cir2 (terci) (reg.) s. n.
16. [DER] cir s. m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz. – Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat).
17. [DRAM 2021] cir, s.n. (reg.) Făină fiartă (de ovăz sau de porumb); terci. – Din ucr. čyr.
18. [DRAM 2015] cir, s.n. – (reg.; gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din ucr. čyr.
19. [DRAM] cir, s.n. – (gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din ucr. čyr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL