1. [DEX '09] CÂRNOSI1, cârnosesc, vb. IV. Tranz. A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. – Et. nec. Cf. cărnos.
2. [DEX '09] CÂRNOSI2 vb. IV v. cărnosi.
3. [MDA2] cârnosi1 [At: CREANGĂ, P. 21 / V: ~oși / Pzi: ~sesc / E: ns cf cărnos] 1 vt A rupe carnea în bucăți Si: a măcelări. 2-3 vt A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. 4 vi (Fig) A munci (greu). 5 vt (Fig) A necăji pe cineva. 6 vt (Fig) A chinui. 7 vr A se hârjoni. 8 vr A se înmuia asemenea cărnii. 9 vr A dobândi culoarea cărnii.
4. [MDA2] cârnosi2 v vz cărnosi
5. [DEX '09] CĂRNOSI, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcire. [Var.: cârnosi vb. IV] – Din cărnos.
6. [MDA2] cărnosi vt [At: I. IONESCU, M. 698 / V: câr- / Pzi: ~sesc / E: cărnos] (Pop) A îndepărta resturile de carne de pe o bucată de piele, înainte de tăbăcire Si: a cărnui.
7. [MDA2] cârnoși v vz cârnosi1
8. [CADE] CĂRNOSI, CÎRNOSI (-sesc), CĂRNOȘl, CÎRNOȘI (-șesc) vb. tr. și refl. A (se) muia ca o carne; a jupui de came: știu că i-aș cîrneși și i-aș jumuli CRG.; (pieile) le cîrnosește, adică le trage la coasă, de scoate untura și carnea ce este pe piele PAMF. [cărnos].
9. [CADE] CÎRNOSI 👉 CĂRNOSI.
10. [DEX '98] CĂRNOSI, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosi vb. IV] – Din cărnos.
11. [DLRLC] CÎRNOSI, cîrnosesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A sfîșia, a face bucăți. De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie! Știu că i-aș cîrnosi și i-aș jumuli. CREANGĂ, P. 21. 2. (În industria tăbăcăriei) A prepara o piele, curățind-o de carne. (Refl. pas.) [Pieile] se cîrnosesc, adecă se curăță de toată carnea ce a putut rămînea pre dînsele la jupuitul vitei. I. IONESCU, M. 698.
12. [DLRM] CĂRNOSI, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. – Din carne.
13. [DLRM] CÎRNOSI, cîrnosesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A sfîșia. 2. (În industria tăbăcăriei) A prepara o piele, curățind-o de carne. – Din carne.
14. [Scriban] cărnosésc v. tr. (d. carne). Rar. Jupoĭ, curăț de carne, sfîrtic. Refl. Mă hîrjonesc.
15. [Scriban] cîrnosésc v. tr. (d. carne). Est. Ĭaŭ carnea (de pe o pele răzuind-o). Sfîșiĭ, mănînc carnea de pe (ca lupu oile). Pișc, cĭupesc în glumă. Și cărn-.
16. [DOOM 2] cârnosi2 (a îndepărta carnea) v. cărnosi
17. [DOOM 2] cârnosi1 (a ~) (a sfâșia) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnosesc, imperf. 3 sg. cârnosea; conj. prez. 3 să cârnosească
18. [DOOM 3] !cărnosi (a ~) (a sfâșia; a îndepărta carnea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosesc, 3 sg. cărnosește, imperf. 1 cărnoseam; conj. prez. 1 sg. să cărnosesc, 3 să cărnosească
19. [DOOM 2] cărnosi/cârnosi2 (a ~) (a îndepărta carnea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosesc/cârnosesc, imperf. 3 sg. cărnosea/cârnosea; conj. prez. 3 să cărnosească/să cârnosească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL