1. [DEX '09] CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește; ciripiu. – Ciripi + suf. -tor.
2. [MDA2] ciripitor, ~oare a [At: EMINESCU, P. 216 / Pl: ~i, ~oare / E: ciripi + -tor] 1-3 Care ciripește (1-3) Si: (rar) ciripiu (1-3).
3. [CADE] CIRIPITOR adj. verb. CIRIPI Care ciripește: Și tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare (COȘB.).
4. [DLRLC] CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește. Vin cîteodată vrăbii ciripitoare, Se leagănă gingaș pe ramura mea. DEȘLIU, N. 11. Păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor. EMINESCU, O. I 228. ◊ (Poetic) Tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare. COȘBUC, P. I 176.
5. [DLRM] CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește. – Din ciripi + suf. -(i)tor.
6. [DCR2] ciripitor, -oare s. m. f. (fam., pop., peior.) Informator al Securității v. Ap. 8/95 p. 15 (din ciripi + -tor; cuvântul este mai vechi în limba română; DEX – alte sensuri)
7. [Șăineanu, ed. VI] ciripitor a. care ciripește.
8. [DOOM 3] ciripitor adj. m., pl. ciripitori; f. sg. și pl. ciripitoare
9. [DOOM 2] ciripitor adj. m., pl. ciripitori; f. sg. și pl. ciripitoare
10. [Argou] ciripitor, ciripitori s. m. v. ciripic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL