1. [DEX '09] CIRIPIT s. n. Faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. – V. ciripi.
2. [MDA2] ciripit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 35 / Pl: ~iți, ~e / E: ciripi] Care este rostit (sau recitat) melodios.
3. [MDA2] ciripit1 sn [At: DELAVRANCEA, ap. DDRF / Pl: ~uri / E: ciripi] 1-2 Ciripire (1-2). 3 (Arg) Divulgare.
4. [CADE] CIRIPIT sbst. 1 Faptul de a ciripi ¶ 2 Cîntare ascuțită și sgomotoasă a păsărelelor: valuri răsunătoare se răspîndeau ... desmierdătoare ca ~ul păsărilor (GN.); pr. ext.: îi creștea inima cînd auzea ~ul fetițelor (BR.-VN.).
5. [DLRLC] CIRIPIT s. n. 1. Ciripire. În grădină păsările și-au întețit ciripitul. 2. (Concretizat) Sunete scoase de păsări cînd ciripesc. Iar la glasul lui răspunde, ca din niște dumbrăvi înflorite în adîncuri, ciripitul gîdilitor al ciocîrliei... GÎRLEANU, L. 38.
6. [DLRM] CIRIPIT s. n. Faptul de a ciripi ; sunet caracteristic pe care îl scot unele păsări mici cînd ciripesc.
7. [Șăineanu, ed. VI] ciripit n. fapta de a ciripi.
8. [Scriban] ciripít n., pl. urĭ. Acțiunea de a ciripi mereŭ: ciripitu păsărelelor.
9. [DEX '09] CIRIPI, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.
10. [MDA2] cilipi2 v vz ciripi
11. [MDA2] cilipschi vi vz ciripi
12. [MDA2] cirilipi v vz ciripi
13. [MDA2] ciripi [At: ODOBESCU, S. III, 77 / V: ~ili~ / Pzi: ~esc / E: cirip] 1 vi (D. unele păsărele) A scoate sunete caracteristice. 2 vi (Fig; d. femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. 3 vt (Arg) A divulga ceva.
14. [CADE] CIRIPI (-pesc) vb. intr. A scoate un glas ascuțit și sgomotos, care constitue cîntatul anumitor păsărele: mierlele și pițigoii șueră și ciripesc (ODOB.) [onom.; comp. și ung. csiripelni].
15. [CADE] CIRIPITOR adj. verb. CIRIPI Care ciripește: Și tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare (COȘB.).
16. [DLRLC] CIRIPI, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre păsări mici) A scoate tonuri ascuțite și uniforme. În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193. Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADOVEANU, O. IV 122. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120. Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20. Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciripește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518. ◊ Fig. Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164. Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avintă. ODOBESCU, S. III 35. Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27.
17. [DLRM] CIRIPI, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre păsărele) A scoate tonuri ascuțite și uniforme. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. – Din cirip.
18. [DLRM] CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește. – Din ciripi + suf. -(i)tor.
19. [Șăineanu, ed. VI] ciripì v. a cânta cu glas subțire și puțin tare (ca puii de păsări). [Onomatopee].
20. [Scriban] *ciripésc v. intr. (d. cirip-cirip, strigată păsărelelor, rudă cu ung. csiripelni, cirpelni, germ. zirpen ș. a. V. ciricăĭ). Se zice despre strigătu și cîntecu păsărelelor.
21. [DOOM 3] ciripit s. n.
22. [DOOM 2] ciripit s. n.
23. [DOOM 3] ciripi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripesc, 3 sg. ciripește, imperf. 1 ciripeam; conj. prez. 1 sg. să ciripesc, 3 să ciripească
24. [DOOM 2] ciripi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripesc, imperf. 3 sg. ciripea; conj. prez. 3 să ciripească
25. [IVO-III] ciripesc, -peam 1 imp.
26. [Argou] ciripi, ciripesc v. t., v. i. a denunța, a trăda
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL