1. [MDA2] ciricăi [At: H V, 417 / V: circăi / Pzi: ~esc / E: ciric] 1 vi (D. păsări, pui mici) A ciripi. 2 vi (D. găini) A cârâi. 3 vt (Fig) A spune ceva neinteligibil.
2. [CADE] CIRICĂI (pers. a 3-a: -căe) vb. tr. și intr. A ciripi: Cîte păsări mă vedeau Toate mă ciricăiau (TOC.) [comp. rus. čirikatĭ].
3. [Scriban] cirícăĭ saŭ girícăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. ciric-ciric, strigătu păsărelelor, rudă cu vsl. čirikati, rus. čirikati, čirkati, čirlikati, ung. csirikolni, id. [Bern. 1, 157]; ol. gerikketik, ciripire, ș. a. V. ciripesc, cĭocîrlie, țîrlîĭ). Est. Ciripesc (despre puiĭ de găină și păsărele).
4. [MDA2] circăi v vz ciricăi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL